Scandalul azilelor a semănat teamă. Îmi este frică să îmbătrânesc în România, scria cineva le pagina mea de Facebook. Avea dreptate? Dacă analizăm situația financiară a unei părți semnificative dintre pensionari, constatăm că temerile sunt îndreptățite. Dar peste toate, nu banii sunt cea mai mare problemă, ci singurătatea. Prea mulți oameni singuri și prea mulți părinți lăsați fără ajutor, pentru că ai lor copiii au fost nevoiți să devină exilați economici prin alte țări.
În România nici măcar pensionarul cu pensie bună nu e sigur pe viitorul lui. Stă cu banii în buzunar, pentru că e tot mai greu să găsească pe cineva care să-l ajute.
Destinația principală a tinerilor care vor să lucreze în domeniul sanitar, inclusiv în centrele de bătrâni, este Germania. În Germania bătrânii sunt îngrijiți. Statul își tratează cu recunoștință seniorii.
Noi nu avem nevoie de trupele lor militare. Ei au nevoie de tinerii noștri și îi iau. Le-au simplificat birocrația, fac eforturi să-i aibă pentru că de ei depinde confortul bătrânilor lor în centre de îngrijire și la domiciliu.
Deci, dincolo de vinovații din cazul de față, trebuie să ne amintim care este fondul problemei: exodul tinerilor!
Exodul din motive economice continuă, iar acum, când politicienii se fac că fac ceva să îi țină lumea minte la vot, alți tineri pleacă să aibă grijă de bătrânii altora și nu de ai noștri.
Am semnat cu tristețe o adeverința de autenticitate pentru actele de studii ale unei tinere care pleca în Germania. Se plângea de corupția de aici și făcea formalitățile necesare pentru a lucra pentru alții, pentru părinții altora ….
Iulius Paul Negoiță