Scenariul anulării alegerilor prezidențiale în România: Cum CCR a devenit un instrument al puterii politice
În luna octombrie 2024, un scandal politic de amploare a zguduit scena politică românească, după ce Curtea Constituțională a României (CCR) a decis interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă la Președinția României. Însă, dincolo de această decizie, discuțiile la nivel înalt despre anularea alegerilor prezidențiale au luat o turnură mult mai gravă, cu implicații semnificative asupra democrației și statului de drept din România.
Scenariul unei posibile anulări a alegerilor
Conform unor surse politice bine informate, imediat după interzicerea Dianei Șoșoacă, la vârful statului român s-ar fi discutat un scenariu extrem: anularea rezultatelor alegerilor prezidențiale, în cazul în care, în turul al doilea, ar fi ieșit un candidat cu un discurs suveranist, precum George Simion. Potrivit acestora, dacă George Simion ar fi învins în finală pe Marcel Ciolacu, președintele PSD, CCR ar fi avut rolul de a invalida alegerile, iar Simion nu ar fi primit mandatul de președinte.
Scenariul a fost susținut de o parte a liderilor politici din jurul președintelui Klaus Iohannis, directorul Serviciului de Protecție și Pază (SPP), Lucian Pahonțu, și chiar Marcel Ciolacu. De asemenea, sursele au menționat că 5 judecători ai CCR, inclusiv Marian Enache, președintele Curții și susținut de PSD, ar fi participat la o ședință neoficială pentru a analiza posibilitatea anulării alegerilor în cazul în care George Simion ar fi câștigat.
Primul tur al prezidențialelor: Voturile „surpriză”
În ciuda discuțiilor de la vârful puterii, primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat pe 24 noiembrie 2024, a adus rezultate neașteptate. În acest tur, PSD a direcționat un procent semnificativ din voturi către George Simion, în scopul de a-l elimina pe Marcel Ciolacu dintr-o posibilă finală cu Elena Lasconi, candidatul USR. Cu toate acestea, românii din țară și din străinătate au ales o altă cale, iar Călin Georgescu și Elena Lasconi au obținut scoruri mai mari decât Ciolacu, iar acesta din urmă nu a reușit să ajungă în turul 2.
La acel moment, la nivelul puterii politice, tensiunile au crescut, iar panica a cuprins cercurile politice și de securitate ale statului român. Se considera că nici Georgescu, nici Lasconi nu puteau ajunge președinți ai României, iar soluția „nucleară” – anularea alegerilor – părea tot mai reală.
Strategia „anti-sistem” și manipularea rezultatelor
Conform surselor politice, autoritățile au continuat să pregătească „opțiunea nucleară” – anularea alegerilor. Un element crucial al acestei strategii a fost atacul mediatic îndreptat împotriva celor doi candidați care păreau să capete susținere din partea votanților anti-sistem: Călin Georgescu și Elena Lasconi. În paralel, un alt subiect care a fost amplificat în media a fost etichetarea lui Georgescu ca „omul Rusiei”, o etichetă similară celei atribuite altor candidați suveraniști din trecut, precum Diana Șoșoacă sau George Simion.
Aceste atacuri aveau rolul de a discredita potențialii câștigători ai alegerilor și de a spori sentimentul de nesiguranță în rândul electoratului. În acest context, autoritățile române au început să intensifice presiunile asupra instituțiilor, inclusiv a Parchetului General, care a fost invitat să investigheze presupusele influențe externe asupra alegerilor, în special în ceea ce privește implicarea Rusiei.
A doua jumătate a noiembrie: Presiunea asupra CCR
Pe 28 noiembrie, PSD a cerut oficial CCR anularea primului tur al alegerilor, iar Curtea a dispus o renumărare a voturilor. Însă, până pe 1 decembrie, voturile românilor din străinătate au modificat considerabil ierarhia. În ciuda încercărilor de a manipula procesul, Elena Lasconi și Călin Georgescu au obținut suficiente voturi pentru a ajunge în turul 2, iar Marcel Ciolacu a fost eliminat. Aceste rezultate au adâncit frica autorităților că un „candidat anti-sistem” ar putea ajunge în funcția de președinte, iar soluția anulării alegerilor părea tot mai necesară pentru stabilitatea regimului.
Încercarea de anulare a alegerilor: „Opțiunea nucleară”
În decembrie, autoritățile române au început să aplice presiuni asupra CCR pentru a invalida alegerile. La 5 decembrie, CCR s-a reunit pentru a analiza sesizările legate de posibilele nereguli și pentru a întreprinde pași în vederea anulării rezultatelor. La acea dată, se considera că această opțiune a fost necesară pentru a preveni ascensiunea unui „președinte anti-sistem” care ar putea submina „sistemul” din România.
În aceeași perioadă, Palatul Cotroceni și PSD au continuat să își consolideze pozițiile și să coordoneze acțiunile instituționale pentru a gestiona criza politică. Președintele Klaus Iohannis a declanșat un nou val de manipulare prin declararea intenției de a rămâne în funcția de președinte până la organizarea unor noi alegeri, în primăvara anului 2025.
Concluzie: Un proces electoral sub semnul întrebării
Pe 6 decembrie, CCR a emis decizia de anulare a alegerilor prezidențiale, iar voturile a peste 9,4 milioane de români au fost invalidate. În loc de a respecta opțiunile cetățenilor, autoritățile au ales să impună un nou set de reguli care favorizează status quo-ul politic și să înlăture orice posibilitate ca un candidat „anti-sistem” să preia conducerea țării. Astfel, alegerile au fost anulate, iar România a fost pusă într-o situație inedită: un proces electoral sub semnul întrebării, în care „sistemul” decide cine va conduce țara, nu votul cetățenilor.
Acest scandal a generat neliniște și îngrijorare nu doar în rândul politicienilor și al cetățenilor, dar și în ceea ce privește integritatea proceselor electorale din România, ridicând întrebări serioase cu privire la viitorul democrației în țară.
A se vedea articolul integral în: