M-am ocupat de monografia satului Blăjani. Fauna locului a avut lupi, porci mistreți, nai nou șacali, bursuci, dar niciodată urși. De ceva vreme oamenii se plâng că sun terorizați de urși. Inițial am crezut că este-s vorbe din sat. Ursul însă s-a ținut de treabă. Noapte de noapte face prăpăd. Câțiva mai înstăriți și-au pus garduri electrice, ceilalți stau și tremură noapte de noapte, așteptând să vină, să spargă tot și să le omoare animalele.
Au încercat să le închidă în spații cât mai sigure. Ursul a făcut praf tot, de la uși de fier, la garduri. Pur și simplu omoară animale și la unele le mănâncă intestinele. Nu se dă înapoi nici de la scăldatul într-un mic iaz, sau de la o incursiune prin cotețele de găini și livezile de prune.
Practic, viața oamenilor a devenit un stres. Își văd munca risipită și animalele ucise, iar acesta se pare că este începutul. Au fost omorâte zeci de animale și păsări.
Ușii au fost relocați la Blăjani pentru că mai sunt câteva pâlcuri de pădure. Nu au ce mânca și distrug. Mă întreb dacă nu cumva acesta este scopul: moartea definitivă a gospodăriei țărănești. La Blăjani încă mai găsești o hrană naturală, o hrană sănătoasă. Mai sunt țărani adevărați, care cultivă tradițional pământul și cresc patriarhal animalele. Încă mai vezi oameni care-și duc la păscut mica lor turmă, fără să le închidă într-un perimetru cu gard electric.
Îmi amintesc cum prin fața unui restaurant trecea o turmă, iar străinii credeau că este un spectacol plătit. La Blăjani încă mai este viață tradițională De ce au adus urși pe aceste dealuri? De ce i-au plasat pe izlazul comunal?
–Ne lăsăm de crescut animale! Ni le omoară urșii aduși pe dealuri!
Nu am crezut în teoria conspirației și acțiunile antiromânești ale unor instituții precum Direcția de Sănătate Veterinară – instituția cu cea cea mai antiromânească conducere -, care au ca scop distrugerea gospodăriilor oamenilor, pentru a-i obliga să cumpere mâncare din import. Încep să cred că este un plan bine pus la punct, iar scopul este lecuirea oamenilor de pofta de a mai avea animale în gospodărie. Altfel nu văd pentru ce au adus urși la Blăjani, unde sunt doar câteva smocuri de pădure! Iar dacă i-a adus de ce nu-i hrănesc, pentru că, evident, acolo nu au ce mânca? La Blăjani nu este arealul natural al speciei.
Poate veți spune că oamenii sunt despăgubiți pentru animalele ucise. Da, or fi! Dar e o mare minciună. Vor primi bani pentru câțiva mei, dar vor lua frica să mai crească în viitor.
Înțeleg că sunt ONG – uri care s-au ocupat de aducerea urșilor, dar care nu le dau și să mănânce. Mai înțeleg că urșii au drept la viață, însă animalele din gospodări nu drept, cum nici cei care le îngrijesc nu au drept de protecție contra dezastrului de la autoritățile guvernamentale. Ciudate drepturi în țara aceasta! Forte ciudate!
Autoritățile tac și consimt la distrugerea gospodăriei țărănești, pentru a fi pe plac marilor lanțuri comerciale? Atunci de ce? Chiar nu mai e loc pentru urși la munte, unde le este locul?
Am discutat azi cu săteni pe izlazul comunal. Au uitat de tot ce li se întâmplă. Au o singură și mare teamă: frica de urs. Nu era de ajuns că trudesc ziua, mai au și nopți albe pentru că nu știu pe cine alege dușmanul. Și toate acestea în timp ce românul plătește tot felul de instituții care ar trebuie să-l apere.
Deci, blajinilor din Blăjani, apărați-vă singuri, că doar la obligații sunteți ai statului, la drepturi .. NU!
Paul Negoiță