Editorial

Buzăul se depopulează zilnic

Am fost la înmormântarea unui vecin din Blăjani. Sandu, om singuratic, a plecat la 67 de ani. Respectos și cuminte a fost toată viața, rapid s-a dus, fără să supere.

O dată cu el s-a închis o generație, generația aceea fericită, dar și chinuită. Fericită pentru că era la jumătatea vieții la Revoluție. Chinuită pentru Revoluția nu a fost revoluție, ci o farsă.

El s-a adaptat și a continuat să lucreze unde a lucrat și înainte. Era unul dintre zecile de navetiști tineri. A rămas navetist până la pensie, pentru că și-a dorit să stea lângă părinți. A avut și norocul că nu i-a dispărut fabrica precum mai toate marile fabrici. Alții din generația lui au luat calea străinătății. Au venit o vreme regulat. Le-au murit părinții aici, li s-au născut nepoți acolo, au cam renunțat la drumul spre România.

Și lui Sandu întâi i-au murit părinții. Tanti Maria era croitoreasa satului, iar Nea Năstase era tâmplarul care în tinerețea satului le făcea lemnăria casei, la în ultimii ani făcea mai mult … sicrie. Să ai patru scânduri pregătite și îl croiesc după tine, spunea. Toți bătrânii aveau pregătite scândurile, iar acum parte bună din stat între scânduri.

Stă și Sandu întru-un sicriu frumos cumpărat de nepoți. Casa lui intră și ea pe lista caselor care nu mai au viață în ele. Omul asta a fost mult prea cuminte să se și însoare … așa că nici nu avea rost să mai oblojească casa în ultimii ani. Cu el moare de tot și casa. Moare așa cum scria pe crucea unui actor: am fost mort de multe ori dar niciodată ca acum!  Era deja afectată de timp, dar acum are toate motivele să moară încă o casă din colțul nostru de sat, unde altă dată copiii făceau un zgomot infernal, cu tot felul de jocuri.

Din vreo 10 case vreo 3 mai sunt locuite, iar parte din cele 7 dau semne vizibile de oboseală. De aceea, la fiecare înmormântare, nu mai moare un om, ci moare o casă, iar noi astăzi am prohodit omul dar și casa.

*

Puține sunt satele care vor rezista. Satul acesta și comuniștii voiau să-l facă dispărut. Nu au reușit, dar s-au ținut de treabă neo-comuniștii actuali.

Cu fiecare casă moartă se închide o istorie, se usucă o rădăcină. Nimic nu e statornic pe lume asta, însă parcă satul românesc de deal și de munte se duce prea repede… la vale.

Una dintre cele mai frumoase case din Blăjani, casa Vasile Tomescu. O vreme a funcționat în ea școala primară.
Casa Vasile Tomescu din Blăjani. Comuniștii au confiscat-o și transformat-o în grădiniță
Una dintre cele mai frumoase case din Blăjani, casa Milescu. O vreme a funcționat în ea școala primară.

Acum e asfalt, e apă, sunt condiții. Dar oamenii nu au unde munci, așa că vor muri case în continuare. Poate că cei care le au stau în chirie pe undeva, prin lume, dar ce folos dacă aici încă nu pot face ce fac în alte țări …. iar când vor crește și impozitele pe proprietate, așa cum dorește actuala guvernare, oamenii se vor dezrădăcina cu totul de locul lor de baștină.

 

https://paulnegoita.ro/2023/07/16/a-mai-murit-o-casa/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *