Suntem o generație privilegiată. Am ieșit din comunism la vreme. Am schimbat secolul, mileniul, tehnologia.
Avem viteză în toate. Nu mai strigăm, de pe dealuri, nici atunci când folosim căruță. Sumăm la celular.
Apa ne vine în casă. Abundența de ne cotropește. Reclamele de îmbie. Călătorim mai mult decât au călătorit înaintașii în toți anii colectați de cărțile de istorie.
Și totuși nu suntem fericiți. Nu mergem la muncă cântând, așa cum o făceau înaintașii noștri. Nu aveam sentimentul libertății pe care ei îl aveau ei. Ne sufocă ceea ce numim stres. În fapt, grija zilei de mâine ne chinuie mai mult decât îi chinuia pe bunicii noștri care atunci când era un an prost agricol, era și gata. Nu aveau soluții. Răbdau împreună cu animalele lor, iar noi dăm tone la tomberoane ….
Ce seri frumoase petreceau bunicii noștri și se nopți urâte se aștern astăzi după ce stai în n gura celor care apar la televizor seară de seară, fără să aibă cu adevărat ceva de transmis.
Ce paradox! Avem ce nu au avut toate generațiile din istorie și nu suntem fericiți.
Nu suntem fericiți pentru că aspirăm la ce nu ne folosește, ne legăm de ce nu are valoare, alegăm după ce nu ne trebuie, ne sufocăm de minciuna colectivă, muncim fără sentimentul împlinirii.
Am pierdut un paradis al liniștii și împăcării, care nu a putut fi înlocuit de paradisul îndestulării.
Paul Negoiță
https://paulnegoita.ro/2022/11/12/de-ce-nu-suntem-cu-adevarat-fericiti/