În România supermarketurile au făcut o afacere bună. Se înmulțesc pe zi ce trece, iar autoritățile – Buzăul, spre exemplu -, le favorizează, în comparație cu producătorii locali. Pare destul de lesne de înțeles coabitarea dintre clasa politică locală și marile firme, atâta vreme cât au în spate forța financiară pe care producătorii locali, dezbinați astfel încât să nu conteze la vot, nu-și apără interesele.
Ei bine, în vreme ce noi scoatem stocurile de produse din marile companii de retail, trimițând banii pe care România îi împrumută ca să plătească pensii și salarii înapoi, de unde vin, rămânând doar cu datoriile, în alte țări producătorul local este cel râvnit de către consumatori.
În timp ce produsele din supermarketuri sunt bine ambalate și conservate, producătorul local vinde totul proaspăt. Din acest motiv e scump și căutat, supermarketul rămânând ultima variantă.
Spre exemplu, în Germania, prețurile la producătorii lor sunt aproape prohibitive. Trebuie să fii bine ancorat financiar ca să-ți poți permite să faci piața, ori să ai o educație alimentară care să te determine ferm să alegi varianta cu sacoșa, în locul celei cu coșul. Puținul din piață costă cât multul din supermarket, însă calitatea e în favoarea producătorului local, ale cărui produse sunt considerate mult mai sănătoase.
La noi există o luptă împotriva producătorilor locali și o evaluare a produselor lor după matrice industriale. Evident, ce nu este obținut prin mijloace industriale e mai scump și, în mod normal, ar trebui să fie și mai bun.
Eu cred că soluția cea mai sănătoasă rămâne realizarea propriei culturi, acolo unde se poate, iar următoarea o reprezintă producătorul local. Va veni o vreme când, o dată cu scăderea interesului pentru agricultura pe suprafețe mici, prețul unui produs sănătos să fie considerabil mai mare decât este astăzi în România.
https://paulnegoita.ro/2022/07/26/unde-e-mai-scump-in-germania-spre-exemplu/