Dacă ar fi să trag o paralelă între comunismul „hulit” și democrația „jurată”, aș descoperi nenumărate tangențe. Printre atâtea privațiuni ale acelor vremuri cenușii în care „cozile” reprezentau impotența statului de a-și organiza propriul sistem, astăzi, deși au trecut treizeci de ani, îmi dau seama că în esență nu s-a schimbat mai nimic în gradul de civilizație, nu pentru că oamenii nu și-ar dori, din fericire dincolo de granițele țării am văzut cu toții că civilizația există, că nu este o utopie. Dar statul, incapabil de reformare, ne menține la stadiul de primate, o grădină zoologică, o rezervație naturală pentru interesele și curiozitățile vesticilor și nu numai. După treizeci de ani de la căderea comunismului, România stă la coadă. Mereu la coada europei și a lumii. Lună de lună, îndobitociți, stăm la cozi. În comunism nopțile le petreceam la coadă la lapte și iaurt, la carne sau mezeluri. Astăzi stăm la cozi de la ora trei pentru un nenorocit de cazier judiciar. Stăm la coadă pentru o șansă la viață, pentru a fi programați la examene imagistice sau consulturi medicale. Stăm la coadă să ne plătim facturile, dările către stat. De la ora trei, să prindem rând pe foaia de ordine. Nu vă e rușine băi, cerșetorilor de voturi, să vă lăudați cu inaugurarea de WC-uri turcești și fără apă curentă în școli unde au murit copii, căzând în fose septice? Nu vă e mă rușine, de părinții și bunicii voștri să-i trimiteți la moarte sigură în spitalele fără medici, în saloane insalubre și fără aparatură medicală, pentru care nu ați făcut nimic? Ticăloși în mașini scumpe, mai scumpe decât viața semenilor voștri, pe care nu dați doi bani, monștrilor. Cu toate facultățile și doctoratele voastre cumpărate, meritați disprețul alegătorilor voștri. Să înghițiți în sec până vă dispărea ultima coadă din România, putorilor!!!
Mugurel Rosca