Editorial

Prețul prosperității

Nici imaginea de mai jos și nici filmulețul care poate fi văzut la adresa  https://www.youtube.com/watch?v=DYXpGSO_1wA  nu sunt  de epocă, ci sunt de azi. Dieselul meu de 15 ani dovedește. Imaginile sunt de azi, 6.04.2022, 17.10, și sunt filmate la Blăjani.

Am mai văzut care trase de boi în zona Mânzălești-Lopătari, însă oameni arând cu vacile la jug nu am mai văzut din vremea copilăriei.

Nici atunci nu erau prea multe, pentru că menirea lor era alta, însă erau și mi-au stârnit amintirile unor vremuri apuse, dar frumoase. Era poate mai mai greu, doar oamenii nu mergeau la scârbici, ci la muncă. Munceau de-și rupeau oasele, dar plecau la treabă cântând și nu se întorceau acasă cu migrene.

Deși erau mai săraci decât sunt astăzi, aveau un control al vieții lor. Produceau. Da, produceau puțin, dar nu le puteai lua ziua de mâine, pentru că ea se multiplica permanent în ogradă.

Omul modern a pierdut accesul la resurse. E dependent de un angajator, muncește în condiții care nu-s după natura lui, iar apoi cheltuiește aproape tot la supermarket, de unde cumpără produse pe care înainte el însuși le producea, sau bunuri de care nu are nevoie.

Nu faptul că pământul a fost cumpărat de străini este marea dramă care a dus la dezrădăcinarea oamenilor, căci străinii pot pleca cu orice din țară, dar nu por lua cu ei pământul, ci faptul că statul nu a creat piață pentru micii truditori, pentru a-i ajuta să producă în continuare. Li s-a spus că nu este rentabil să mai cultive și să mai crească nimic, li s-a inoculat ideea, iar acum își trimit munca la stat prin intermediul TVA și a altor impozite, în timp ce banii efectivi îi trimit în salariile în străinătate, cumpărând produse din import.

Evident, că pierzându-și libertatea producătorului, sunt afectați de orice joc al costurilor și sunt ușor de manipulat de politicieni, care după ce le ia banii pentru pentru a-i face pensii speciale primarilor și lor, le promit bani de la stat și le dau… cât ar fi obținut dacă ar fi avut două – trei găini în gospodărie ( cât credeți că face în produse 250 de lei, cât se promite?!)

Am oprit astăzi să-i filmez pe cei care foloseau propriile resurse pentru a ara un petic de pământ, din admirație. Probabil nu vor face mare producție de acolo, dar ceva tot va crește și ei vor avea mai multă libertate decât cei dependenți de un venit fix. Când m-au văzut că filmez, s-au oprit. Nu cred că erau obosiți, pentru că de abia începuseră treaba. Cred că doar s-au jenat, însă eu m-am oprit pentru ai admira, nu pentru a mă minuna de modul rudimentar în care lucrează.

E bine că lucrează și o fac sănătos. Nu vor fi bogați din ceea ce făceau, dar nici faliți pentru că și-au lucrat pământul și vor pune ceva în hambar din munca lor. Decât două ceasuri în fața televizorului, mai bine o după-amiază în natură și …credeți-mă cântau păsările de nu te mai săturai ascultându-le.

Sigur, tânărul care ținea direcția animalelor și bătrânul care ținea de coarnele plugului nu cred că mai auzeau păsărelele, fiind preocupați de întors brazdele, dar nici urechile nu le vor țiui de tensiune, atunci când vine iarnă și fiecare stă cu ochii în portofel, uitând-se cum tot ceea ce ia pe mere dă pe pere. Niciodată, absolut niciunde, statul nu va lăsa omul să se ajungă. Va crea mecanisme prin care banii să se întoarcă la buget, pentru că politicienii sunt precum vecinii care-ți fac un șanț în fața casei, iar apoi vin la tine și-ți promit că te ajută să-l astupi.

Nu știu dacă ne mai putem salva independența omului față de sisteme. Cu siguranță, pământul ține de mulți ani sub brazde pe cei care munceau tradițional și făceau mai totul cu mâna lor, însă o cale de mijloc trebuie păstrată. Când nu mai producem nimic la noi în bătătură, putem vorbi de instaurarea unei noi ordini mondiale, o ordine în care plătești cu libertatea aparenta prosperitate.

https://paulnegoita.ro/2022/04/06/ca-pe-vremuri/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *