Fără categorie

Ordinea de zi

Ordin de Ziuă

Lung îi drumul Clujului, da’mai lung al dorului, că-n județul Dolj te duci și vii, dorul n-are căpătîi… Hai, frați români, hai, tricolori, să uităm pentru o clipită disputele interne, ca cum fuse recentul meci dintre CFR și Știința. În săptămîna aceasta, regățeni sau ardeleni, adunați sub sceptrul regelui dobrogean Gică, celebrăm cu toții același sentiment atît de specific gliei și gazonului de la noi: dorul. Da, ne e dor. Vineri, pe 03.07 (trei a șaptea), aniversăm fix 26 ani de la măreața victorie asupra Argentinei– la CM’94 din SUA, pe stadionul „Rose Bowl“ din Pasadena, în prezența a 90.000 de spectatori. Cum să nu-ți fie dor? A trecut un sfert de secol și un an de atunci. S-a făcut și o cincime de secol de cînd nu am mai jucat la un turneu mondial. România n-a mai ajuns în rîndul primelor opt echipe din lume–nici înainte, nici după istorica dată de 03.07.1994. Deci uite ce ne trecu prin minte, stimați telespectatori, în amintirea vremurilor bune de altădată: să ne bucurăm așadar! S-a consacrat Ziua Universală a Iei. Pe 24 iunie. Ei bine, tot așa, propunem și noi: 3 iulie–Ziua Mondială a Fotbalului Românesc! A fost, poate, cea mai grandioasă realizare a sportului cu bășica rotundă de pe aceste meleaguri. Golul trei al nostru, cel puțin, mi se pare o capodoperă, un gol epic, nu te saturi nici astăzi privindu-l și povestindu-l. Pornit de la Ilie și finalizat de Gică, golul acesta este o încununare a luptei și mingicăriei de veacuri a poporului fotbalist român. Măcar pentru asta și tot merită să celebrăm marea zi de 3 iulie. Peste o săptămînă, pe 10.07, n-avem decît să revenim la depresia cu care ținem să ne obișnuim. Atunci, în 1994, ne-au eliminat suedezii, ’tu-le mama-n cur… Așa cum mai deștepții vecini din Ungaria își tot jelesc Trianonul, la fel și noi am putea decreta în fotbal: 10 iulie – zi de doliu mondial. Da’ nu-i cazul. Măcar, cu noi, nu. Noi preferăm să ținem minte momentele frumoase, mai ales. Alea rele să se spele… Acum 26 de ani, cam pe vremea asta, o întreagă națiune microbistă,în noaptea de 3 spre 4 iulie, își striga bucuria pe stradă, ca la Revoluție. Supraviețuitorii n-au cum să uite. Sînt stări și senzații unice, le ții minte pe vecie. Așa arătau, exuberante, străzile din vremea aceea – vremea cînd eram mai săraci, mai neciopliți și mult mai fericiți. Și să nu ne iei de nostalgici, băi, tu, ăla cu mustață… Știi ce? Atunci cînd mai ajung la sferturi la Mondiale, facem așa: desființăm ziua de 3 iulie. Și vom fi primii care pun umărul la dărîmarea statuii lui Hagi pentru a înscăuna pe soclu un alt Rege, mai bun, mai tînăr, mai din secolul actual. Hai România! Întărește-ți umanitatea! Hai omenia!

Vasile Carapit

Facebook

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *