Pentru mine Miercurea din Săptămâna Patimilor este cea mai tristă zi. Astăzi Iuda îl vinde pe Domnul pe 30 de arginți. Ce preț, ce gest, ce micime de suflet! 3 ani l-a însoțit și a auzit ceea ce nu s-a auzit niciodată în lume. A văzut ceea ce nu s-a văzut niciodată până atunci. Și totuși, Iuda l-a vândut pe Domnul …30 de arginți.
În viață suntem mai mult iude decât sfinți. Poate că avem demnitatea să nu ne vindem frații. Poate că a mai rămas ceva omenie în noi. Poate că nu trădăm pe cei ce ne fac bine. Însă pe Dumnezeu tot l-am vândut de mii de ori în sufletul nostru, iar pe lângă Iuda … l-am evaluat la un preț și mai mic.
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a trimis pe Fiul Său…L-a trimis să ne învețe să trăim în iubire, în pace, în bună înțelege, iar noi l-am răstignit. Câta ingratitudine să-l omori pe cel care ți-a făcut binele suprem!
Actul lui Iuda se multiplă în mii și sute de mii, poate chiar milioane de vieți de trădați și trădători. Întindem în blidul vieții unii cu alții și apoi ne vindem, ne trădăm, de mințim. Omul a rămas lup pentru om și după venirea lui Hristos. Și cât și-a dorit să ne iubim unii pe alții ….
Ce dezamăgire cruntă a fost în sufletul Mântuitorului să vadă că fiul pierzării nu a putut fi salvat. Văzuse tot, trăise tot, primise tot, inclusiv punga. În loc să onoreze încrederea primită, și-a vândut Binefăcătorul ca pe o vită-n târg. Câtă ticăloșie!
Ce frumoasă ar fi fost viața dacă iudele ar fi măcar 1 la 12. Dar nu se întâmplă așa, iar din cele câteva mii de săptămâni prin care trecem, trăim poate câteva zeci, sau chiar mai puțin. În rest nu avem timp să trăim. Suntem ocupați să ne vindem și încercănați de tristețea vânzării.
Ziua de Miercurea Mare ni se potrivește mult, de ceea nu e rău să cugetăm la ce suntem și cu cine vrem să semănăm …cu Iuda sau cu Hristos….