Ficatul gras sau steatoza hepatică reprezintă acumularea excesivă de grăsimi (lipide) în celulele hepatice (hepatocite). Cel mai des se acumulează trigliceridele.
Ficatul ocupă o poziție centrală în metabolismul lipidelor. Steatoza hepatică apare când acumularea lipidelor este mai mare de 5% din greutatea ficatului. După modul de acumulare a lipidelor în hepatocite, steatoza hepatică poate fi microveziculară sau macroveziculară.
Cele mai frecvente cauze ale steatozei hepatice macroveziculare, cea mai des întâlnită, sunt obezitatea, alcoolismul, diabetul și dislipidemia. Alte cauze includ malnutriția, afecțiuni metabolice congenitale, estrogeni în doze mari sau unele medicamente precum amiodarona, metotrexat, tetraciclina, tamoxifen, corticosteroizi (hidrocortizon, prednison, dexametazonă, metilprednisolon).
Steatoza hepatică macroveziculară este, de cele mai multe ori, asimptomatică și descoperită întâmplător în urma efectuării testelor hepatice din sânge sau la palpare sub forma unui ficat mărit de volum (hepatomegalie). Poate fi asociată cu durere în partea dreaptă, balonare, oboseală. Testele funcționale hepatice de rutină nu sunt totdeauna modificate. Se poate observa o creștere ușoară a transaminazelor sau fosfatazei alcaline.
Valorile crescute ale trigliceridelor și colesterolului sunt adesea asociate cu steatoza hepatică. Ecografia sau computerul tomograf redau excesul de încărcare grasă. Depistarea unei steatoze hepatice necesită o evaluare ulterioară aprofundată.
Steatoza hepatică nealcoolică este din ce în ce mai des întâlnită și apare, în special, la femeile cu risc de obezitate sau diabet.
Tratament și prognostic
Steatoza hepatică, parțial reversibilă, nu este, de obicei, nocivă prin ea însăși. Steatoza hepatică alcoolică poate fi asociată cu inflamație și necroză și ulterior cu deteriorarea permanentă sub formă de ciroză. Nu se cunoaște un tratament specific cu excepția eliminării cauzei sau tratării afecțiunii de bază.
Steatoza hepatică nonalcoolică are în general un prognostic bun. Terapia include scăderea în greutate la pacienții obezi, scăderea consumului de dulciuri și de grăsimi.
În cazuri mai severe, medicul va stabili un tratament pentru normalizarea valorilor trigliceridelor, colesterolului și glicemiei.
Cel mai eficient tratament este reprezentat de o dietă hipocalorică pentru o perioadă lungă de timp asociată cu exerciții fizice.
Alimentația trebuie să cuprindă proteine vegetale, legume, fructe dar și proteine animale din pește și fructe de mare, carne albă de pui sau curcan, lactate cu conținut redus de grăsimi precum și grăsimi sănătoase (ulei de măsline, de rapiță, de in, sâmburi de struguri).
Fructele se vor consuma, de preferat, în stare proaspătă. Nu se recomandă sucurile de fructe deoarece acestea conțin o cantitate mare de fructoză ce încarcă în exces ficatul, ceea ce poate duce la steatoza hepatică. Trebuie evitat consumul de fructe seara, deoarece duce la creșterea riscului de mărire a valorilor trigliceridelor.