„BOMBARDIERUL MAROCAN”
MARCEL CERDAN (22 iulie 1916- 28 octombrie 1949) este considerat de către mulți ziariști sportivi din Franța, drept cel mai valoros pugilist al acestei țări, din toate timpurile. A fost (de câteva ori) campion al Franței și campion european la box (categoria mijlocie) și a obținut și un titlu de campion mondial la box (la aceeași categorie), învingându-l prin Ko pe reprezentantul SUA- Tony Zale. Ulterior a pierdut titlul în favoarea altui boxer din SUA- Jack LaMotta. Avea șansa de a se revanșa și în acest sens a plecat la New York (de la Paris) cu un avion de pasageri. Meciul urma să se desfășoare pe celebra arenă de la Madison Square Garden. N-a mai fost să fie, avionul zdrobindu-se de stânci, într-una dintre insulele arhipelagului Azore. Toți membrii echipajului (11 persoane) și toți pasagerii (37) au murit. Cerdan a fost identificat grație ceasului de la mână, înhumat inițial la Casablanca (Maroc), pentru ca (din 1995) rămășițele sale pământești să fie reînhumate în orașul francez Perpignan. Era originar din Algeria (la acea vreme departament francez), fiul unei familii de imigranți spanioli, care se naturalizaseră. De mic a dovedit atracție pentru scrima cu pumnii și tatăl său a intuit că aceasta era calea pe care băiatul urma să pășească. Abandonase școala de la vârsta de 11 ani și încercase pe rând tot felul de munci pasagere, dar nicăieri nu prinsese rădăcini. Vulcanizator, mecanic de întreținere, agent de vânzări, paznic, totul îl plictisea, mai puțin boxul. Fără de box s-ar fi ratat cu siguranță. Bilanțul carierei sale însumează 114 meciuri oficiale susținute, 110 meciuri cîștigate și 4 înfrângeri. 66 de victorii fuseseră obținute înainte de limită. Lovea extrem de bine cu ambele brațe, dovedea rezistență și curaj și pe drept cuvânt a fost supranumit „bombardierul marocan”. Marocul devenise a doua lui patrie, acolo antrenându-se în condiții mai bune decât în Algeria. Se căsătorise de timpuriu cu fiica unor imigranți spanioli, cu care avea 3 fii. Când Cerdan începuse să câștige mai mulți bani, soția lui cumpărase o fermă de porci și o braserie, care aduceau sume importante în bugetul familiei. Cuplul părea sudat, până când (în vara anului 1948), boxerul se îndrăgosti de Edith Piaf (1915-1963), celebra și bogata vedetă a cântecului francez. Îndrăgostiții nu s-au sfiit să se afișeze în public. Cerdan a afirmat mereu că Edith îi era o foare bună prietenă și atât. Soția lui l-a amenințat cu divorțul, dar în cele din urmă a renunțat la ideea de a-și concretiza intențile. A sfârșit prin a accepta situația. Oricum, campionul era mai mult plecat de acasă. (Ea rămăsese în Maroc, ocupându-se de copii și de afacerile familiei). Legătura cu Piaf a durat puțin. Ruptura ei s-a datorat destinului. Se iubeau cu o pasiune arzătoare și cântăreața reușise să-l facă pe marele sportiv să citească romane clasice ale literaturii universale. Până la ea, cititul îl plictisea total și în afară de practicarea fotbalului (sport complementar boxului , pe care îl făcea cu o mare plăcere, pe post de hobby) Cerdan aprecia doar benzile desenate. El era un om simplu, cu gusturi modeste, cu o inteligență medie, obișnuit de mic cu greutățile.Adora câte un pahar de vin roșu (de preferință producție algeriană) și urmărea cu interes spectacolele de cabaret. Aparent, nu avea nimic special, de care Piaf s-ar fi simțit atrasă. Aparent. Pentru că în spatele imaginii sale de luptător în ring, se ascundea un mare timid, un suflet curat și nu în ultimul rând- un bărbat dornic de a primi și de a oferi tandrețe. În viața sa conjugală se instalase rutina. El și soția sa nu mai erau decât doi buni prieteni. Pasiunea murise, distanțele și plecările îi înstrăinaseră. Piaf era pentru el ca un vis devenit realitate. Nu era deloc frumoasă, dar mărturisea că ea reușise să-l facă să se simtă cu adevărat un bărbat fericit, dornic de a-i fi alături și de a o ocroti. La rândul ei, Piaf se simțea în siguranță alături de Cerdan și nu contenea în a-i omagia sensibilitatea nebănuită. Boxerul era fascinat de spontaneitatea și umorul ei suculent. Fiind în turneu în SUA (la New York) ea a insistat mult ca el să vină să o viziteze, profitând și de viitorul meci pe care Cerdan avea să-l susțină, în marea metropolă nord-americană. S-a scris mult despre această poveste de iubire. Unii au afirmat că Piaf l-a visat pe Cerdan cu câteva ore înainte ca avionul acestuia să se prăbușească. În imaginarul ei, el tocmai venise și o îmbrățișa, învelind-o apoi protector cu o pătură. Când s-a trezit brusc din somn, pătura o înfășura, deși își amintise că în niciun caz, nu se acoperise cu ea. Funeraliile lui Cerdan au prilejuit prezența a circa 60.000 de persoane. Scriitorul Jean Cocteau i-a scris un ferpar impresionant, în care boxerul era prezentat ca un autentic reprezentant al poporului francez, un om pe cât de simplu, pe atât de vertical, adevărat erou al sportului, care prin victoriile sale contribuise la sporirea prestigiului patriei sale. Un gest admirabil, demn de o societate civilizată, care știe să prețuiască valorile, indiferent de domeniul în care acestea activează. (O societate, pe care doar necunoscătorii o pot acuza de snobism). Distrusă de durere, Piaf nu și-a mai revenit niciodată și l-a considerat până la propria-i moarte pe Cerdan, unica ei iubire adevărată. Interesant este faptul că ulterior, între ea și soția acestuia s-a cristalizat o relație de prietenie trainică.
