Se spune că scriitorul Lev Tolstoi s-ar fi prezentat la o editură într-o anumită ținută mai sărăcăcioasă, ascetă. Se povestește că acolo a fost tratat astfel:
– Ce-i, ţărănoiule, vrei să devii scriitor?
– Dacă se poate!
– Zău, și ai mai scris câte ceva?
– Da, „Anna Karenina”, „Război şi pace”, „Învierea”…
– Cum te cheamă?
– Lev Tolstoi.
Lev Tolstoi nota în „Jurnalul” său: „Falsa părere a oamenilor despre mine mă obligă să rămân în acestă stare. Oricât ar fi de greu, încep să înțeleg ce binefacere e pentru suflet”. Același scriitor continua printr-o altă însemnare:
„Cea mai rafinată desfătare spirituală pentru suflet, asemenea delicateselor culinare pentru stomac, e atitudinea iubitoare, blândă, neprefăcută faţă de cel care te-a jignit. Și mai rafinată e dacă reușești să-i faci un bine fără știrea lui”.
LEV TOLSTOI…