Munții Buzăului sunt superbi. Încă sălbatici, încă împăduriți, încă patriarhali. Sunt două direcții pe care le ador, Bisoca, spre Poiana Mărului, cu posibilitatea de întoarcere pe Valea Râmnicului, după o evadare la Jitia, prin Vrancea, și drumul spre Plaiul Nucului, prin Lopătari, cu coborâre spre Gura Teghii sau Pârscov.
Am pornit exact invers, contra cursului Bălănesei. Deși începe promițător și se ține la fel prin Lunca Frumoasă, de la Cozieni drumul devine un calvar, iar de la Boziorul Bălănești în sus, nu se mai poate chema arteră circulabilă.
Kilometri buni de drumuri comunale au nevoie de refacere și, pe ici pe colo, se lucrează la ameliorarea situației. Probabil v-a mai dura ceva ani, având în vedere lupta cu geografia locului.
De ceva timp, însă, de la răscrucea de drumuri, semnalizată cu o cruce și indicatoare improvizate, care indică cele trei direcții, Gura Teghii, Lopătari și Brăiești, a început să curgă un drum bine lucrat spre Brătilești. Nu ține decât preț de câțiva kilometri, dar e un drum superb, care poate rivaliza cu orice alt peisaj alpin elvețian, austriac, italian ….
Vizitați zona pentru că încă mai sunt case adevărate, în care lemnul, lutul și piatra dau mărturie despre arta construirii de altă dat, munteni adevărați, cu portul și vorba lor neafectate de prezent, și păduri amestecate, care stau în picioare, fără să aibă în minte ce au pățit suratele lor de prin alte locuri.
Fie că alegeți să treceți peste Ivănețu, spre superba localitate Plaiul Nucului, grănițuită la un capăt de brazi și la celălalt de ulmi, fie că vreți să coborâți spre Gura Teghi, veți pleca încărcați de energia teribilă a munților. E drept, o parte din energie e posibil să o cheltuiți pe la serice, dar, călătoria în această parte a județului merită, iar după terminarea amenajării drumurilor, traseul va fi unul dintre atracțiile Buzăului.
paulnegoita.ro