Vitali deschide cu dificultate ușa de lemn veche și scorojită a casei sale. „De când a avut loc bombardamentul, nicio ușă nu mai închide cum trebuie”, oftează el cu o voce răgușită, dar hotărâtă. Bătrânul, cu o siluetă fragilă și elegantă, pătrunde cu pași măsurați în coridorul aglomerat al locuinței sale. „Părinții mei au cumpărat-o când aveam zece ani. E un miracol că mai stă în picioare după bombardament”, adaugă el, privind cu melancolie pereții crăpați și feroneria învechită.
La 31 august, o rachetă rusă a lovit o zonă din apropiere, sfărâmându-le casele și împrăștiind dărâmături. Explozia a făcut praf feroneriile, ușile și feroneria din jur, iar zidurile casei lui Vitali au fost serios afectate. Doar la aproximativ treizeci de metri de locuința sa, asfaltul a fost înfundat de impactul ogivei rusești.
De atunci, viața bătrânului s-a transformat într-o luptă zilnică pentru a-și adăposti casa, în timp ce iarna se apropie amenințător. La Kharkiv, frigul nu este un simplu inconvenient: temperaturile ajung frecvent sub -10 °C, iar pentru Vitali, acest sezon aduce o provocare suplimentară. Cu multă răbdare și dexteritate, se străduiește să repare cât mai mult din pagubele aduse de război, încercând să adăpostească locuința cât mai bine pentru a rezista în fața frigului iernii ce se apropie.
Fiecare ciob de sticlă înlocuit și fiecare peticire a pereților reprezintă nu doar o reparație fizică, ci și o mică biruință în fața războiului care a lăsat urme adânci asupra orașului și asupra vieților celor care încă mai trăiesc în el. Chiar dacă faptele nu pot șterge rănile adânci lăsate de conflict, speranța și voința de a trăi rămân puternice, iar Vitali continuă să-și apere și să îngrijească tot ce a mai rămas dintr-o viață pe care razboiul a încercat s-o distrugă.
Într-o vreme în care mulți se întreabă cum vor reuși să înfrunte iarna grea, oameni ca Vitali sunt dovada că voința umană poate rezista chiar și în fața celor mai mari încercări.