Vama Veche- nebună sau cuminte?
Am auzit multe păreri diferite despre Vama Veche… mulți încântați, dar la fel de mulți care nu au fost niciodată și care considerau că acolo se întâmplă numai lucuri ,,rele”:
,,- E foarte fain în Vamă, multă distracție!”
,,- Ne-am simțit foarte bine, am stat pe plajă până la 6 să prindem răsăritul!”
,,- Ce să fie în Vamă?! Destrăbălare, plin de drogați și de oameni beți!”
Așa că am plecat să descoperim cum e Vama Veche și pentru noi.
Am citit istoria ei: Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a trimis aici cadre didactice universitare pentru recreere. Aceștia soseau în grupuri organizate, cu autocarele, și locuiau în casele localnicilor. Seara se întâlneau povesteau, cântau la chitară etc. Și cam așa a apărut ,,spiritul de Vamă”. Elena Ceaușescu a trecut pe acolo în drum spre Bulgaria și nu i-a plăcut cum arăta acel sat de pescari, așa că a dat ordin să fie desființat. A fost o tragedie. Oamenii nu voiau să își părăsească locuințele, crezând că așa pot opri demolarea lor. Ei nu au reușit, dar din fericire a venit anul 1989 și Revoluția Română a salvat satul de la pierzanie.
Mi-aș fi dorit să mai găsesc și eu acele discuții pline de inteligență, pasiune sau de experiență purtate sub lumina stelelor. Nu le-am descoperit, deși poate ele mai sunt pe undeva pe acolo.
Ce am găsit în schimb?
Oameni plini de voie bună! Multe localuri cu muzică diversă încât sigur găseai unul care să ți se potrivească și ție.
Ce ne-a surprins cel mai mult a fost cum locul acesta era un Babilon al vârstelor! La 12 noaptea am văzut oameni de 60-70 ani dansând și simțindu-se bine, am văzut bebeluși plimbați în cărucior, alți copilași un pic mai măricei ce mergeau ținuți de mână, copii de școală primară, de gimnaziu, de liceu și, da, foarte mulți studenți.
Prin urmare, cum a fost în Vama Veche? A fost frumos, a fost vară, a fost mare, a fost dans, au fost zâmbete, au fost prieteni și prietenii, a fost cuminte.