Ne zbatem să contăm. În familie, în cercul de prieteni, în societate. Este un subiect pe care am vrut de mult timp să-l abordez dar este alunecos… Adică vrem să fim cineva în fața altora, să ne mândrim cu asta? O mulțumire de sine construită în privirile celor din jur? Dar astăzi putem conta în fața altora, mâine nu. Ne-am simți trimiși în singurătate. Și șteptările produc întotdeauna pagube… Poate ar fi suficient să contăm în noi înșine.
