Să nu fim ipocriți! Meditarea elevilor de către profesori a existat întotdeauna. Nu este obligatorie, dar este necesară.
Am vorbit cu foști profesori de-ai mei și le-am văzut îngrijorarea pentru că trebuie să facă tot felul de artificii pentru a-și medita elevii.
Sunt profesori buni, foarte buni. Sunt profesori care-și fac treaba la catedră foarte bine, însă, dacă vrei performanță, trebuie să te pregătești mai mult.
După ce legislația din învățământ i-a transformat pe profesori în birocrați și i-a obligat să facă tot felul de activități irelevante pentru munca la clasă, acum îi face și contabili, responsabili pentru casa de marcat și alte documente fiscale?
De ce? Îi este cuiva teamă că se îmbogățesc profesorii?
Nu. Profesorii nu se îmbogățesc, ci își pot asigura un venit suplimentar bazat pe expertiza lor, însă părinții fac un efort suplimentar atunci când meditațiile sunt impozitate.
Nu profesorii plătesc taxele, ci părinții! Iar părinții la un cost mai mare, nu-și vor mai putea permite să-și trimită copiii la meditație sau la suficiente ore de meditație.
Școala nu este și nu poate să fie suficientă pentru performanță! Nu a fost niciodată! Mereu copii au fost meditați în particular.
Școlile de stat sunt construite pentru a lărgi orizontul elevilor, însă pentru a aprofunda, pentru a performa, e nevoie de mai mult timp și de mai multă atenție.
Eu nu sunt printre elevii care nu au făcut meditație. Am fost mediat la disciplinele de examen și la limbi străine care nu erau în curricula clasei la care am studiat. Le sunt recunoscător părinților și profesorilor pentru acest efort. Le datorez succesul la examene.
Mi-am dorit să merg la Medicină și am optat pentru Biologie-Chimie la Hasdeu. Am găsit aici un om minunat, Madi Mocanu. A făcut Biologie din toate orele posibile. Cu toate acestea, pentru Medicină trebuia mai mult. Ne-a primit în particular. Nu pentru bani, pentru că-i eram elevi, ci pentru că nu se poate face performanță altfel. Am mers la examenul de admitere la Carol Davila fără dubii. Cu emoții, dar fără dubii. Îi datorez faptul că am fost bursier din primul an și am fost admis la vârful listei. Dacă pregătirea s-ar fi rezumat doar la clasă, nu ar fi fost suficient. A fost o muncă intensă, care dacă s-ar fi lovit de problema banilor, rămânea la jumătate.
Haideți să nu punem piedici suplimentare părinților care doresc să-și ajute copiii. Voi susține mereu ca aceste meditații să fie lăsate la liber. Banii sunt deja impozitați în momentul în care părinții îi câștigă. Prin impozitarea lor statul mai mult pierde decât câștigă.
Susțin întărirea normelor de etică pentru ca elevii să nu fie obligați să meargă la un anumit profesor, dar și scutirea totală de taxe pe meditații.
Chiar dacă suntem provocați să ne urmărim unii pe alții, chiar să ne învrăjbim pe motiv că unii dau mai mult datului decât alții, să nu uităm că e greu să faci performanță fără pregătire suplimentară și nu este cinstit ca noi, cei care am beneficiat de ea, să blocăm celor care vin după noi accesul la educație. Școala, oricât de bună ar fi, nu va putea suplini în câteva ore pregătirea suplimentară, care are avantajele ei numerice și de timp.
Deci voi susține anularea taxelor pe meditație.