Editorial

Suntem noi pașnici?

Războiul din Ucraina are și ceva din războiul dintre noi. Detestăm ceea ce se întâmplă și ne îngrozim când vedem câte pagube sunt. Ne punem cu mintea în locul celor care suferă și ne stă sângele. Nu vrem război, chiar dacă mai sunt unii care spun că Putin are dreptate, că nu-i ascultăm până la capăt retorica sau că așa salvează el lumea.

Ne îngrozește războiul, dar nu purtăm și noi războaie? E un război permanent în noi și între noi, iar diferența o face doar faptul că noi nu avem buncăr, armată și focoase nucleare. Dar suntem nucleari când acționăm.

Există o ură absurdă și ușor de speculat în societatea românească. Am văzut mesaje în care niște viteji spuneau că dacă vine și la noi Războiul și ei primesc arme, îi împușcă pe cei din guvern, pe baroni, pe cei din multinaționale, etc.

Istoria războaielor funcționează cum spunea Socrate în urmă cu 2500 de ani. La război bogații și conducătorii dau armele și banii, iar poporul îți dă fii, iar după război bogații și conducătorii își iau banii, iar poporul își caută mormintele fiilor.

Da, trăim într-o societate care are nedreptățile ei, dar față de societatea rusă, progresul este posibil. Progresul este posibil, însă nu devine posibil dărâmând ceea ce are vecinul. Se întâmplă de multe ori ca vecinul să aibă o casă mai mare, o mașină mai bună, o haină mai scumpă. Nu ne pică bine, cu toate că nu știm dacă omul a făcut sau nu sacrificii pentru a avea un anumit nivel de trai. Nici nu știm dacă acesta este nivelul de trai pe care ni-l dorim și dacă ne-ar avantaja să fim ca el. Dar nici nu ne bucură realizările altora, deși, ele nu ne afectează cu nimic, ba chiar aduc și beneficii.

Care sunt beneficiile? Să luăm exemplul unei case. Construirea ei înseamnă o sumedenie de costuri care aduc beneficii bugetului de stat. Teoretic, statul investește banii rezultați din taxe în educație, străzi, școli. Apoi, după finalizare, odată apărut elefantul, trebuie hrănit, așa că apar alte impozite, pe care proprietarul și urmașii lui sunt ținuți să le plătească pe toată durata existenței construcției. Poate că acum contextul e mai bun, poate că altă dată va fi mai rău. Bunul creat, generează mereu costuri. O fi sau nu o fi motiv să pui mâna pe mitralieră pe cel despre care crezi că are un nivel de trai mai bun? Și dacă îi dărâmi lui casa, crește a ta? Și dacă îi dărâmi lui casa, e mai frumos în casa ta? Din contră, o investiție ridică întotdeauna calitatea vieții în zonă, determinând alte investiții și chiar o competiție.

Dorindu-ne să-i sărăcim pe alții, nu devenim noi mai bogați. Experimentul comunist a demonstrat-o. I-a adus pe toți la același nivel, iar nivelul a fost foarte jos. O vizită – chiar și virtuală – în Rusia sau Cuba, stimulează memoria.

https://paulnegoita.ro/2022/03/18/si-totusi-mai-este-ceva/

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *