Politica externă pe care Donald Trump o va urma începând cu 20 ianuarie 2025, când va prelua din nou funcția de președinte al Statelor Unite, va fi marcată de trei caracteristici majore, care reflectă viziunea sa asupra locului Statelor Unite în lume și asupra modului în care ar trebui să interacționeze cu celelalte națiuni. Aceste trăsături sunt deja bine cunoscute din primul său mandat (2017-2021) și este foarte probabil ca ele să fie aplicate și în viitor, cu posibile ajustări în funcție de schimbările geopolitice.
Una dintre principalele caracteristici ale politicii externe a lui Donald Trump este refuzul de a implica Statele Unite în conflicte militare externe, mai ales în cele care nu au obiective clare și rezultate tangibile. Trump a fost constant un critic al intervențiilor militare americane, în special al celor din Orientul Mijlociu, pe care le consideră costisitoare și nesustenabile pe termen lung. În mod special, el a condamnat invazia din Irak din 2003, considerând-o un „dezastru” și un exemplu al unei politici externe eșuate.
În prima sa administrație, Trump a preferat retragerea trupelor din zonele de conflict prelungit și a căutat să reducă implicarea militară americană în regiuni instabile. De asemenea, a avut o abordare mai reținută față de conflictele din Ucraina sau Siria, preferând soluții diplomatice sau economice, în locul unor implicări militare directe. Este de așteptat ca această tendință să continue și în viitorul său mandat, Trump fiind mai preocupat de apărarea propriilor interese naționale decât de angajamente externe riscante.
Trump a demonstrat o reticență considerabilă față de organizațiile internaționale și acordurile multilaterale pe durata primului său mandat. Politica sa de „America First” a însemnat o abordare mai puțin favorabilă acțiunilor colective și mai mult un accent pe acorduri bilaterale sau unilaterale. Părăsirea unor acorduri internaționale importante, precum Acordul de la Paris privind schimbările climatice sau Parteneriatul Transpaciific (TPP), și retragerea din organizații precum UNESCO sau Alianța Atlanticului de Nord (OTAN) au subliniat acest scepticism față de multilateralism.
Trump consideră că organizațiile internaționale adesea pun în pericol suveranitatea națională și pot dăuna economiei americane. De aceea, politica sa externă se va concentra pe relații directe cu alte state, prin negocieri individuale, mai degrabă decât prin implicarea într-un cadru multilateral. Această abordare poate duce la o lume mai fragmentată, în care fiecare națiune acționează în funcție de propriile interese, fără a se supune unor norme comune impuse de organizațiile internaționale.
O altă trăsătură definitorie a politicii externe a lui Trump este stilul său de diplomatie tranzacțională. Trump nu se ghidează după ideologii sau principii universale, ci mai degrabă după o evaluare pragmatică a ceea ce este benefic pentru Statele Unite. Acesta preferă negocierile directe, în care fiecare parte să obțină beneficii concrete și vizibile.
Acest stil a fost evident în relațiile sale cu China, unde a inițiat o politică comercială agresivă, impunând taxe și sancțiuni pentru a obține avantaje economice pentru SUA. De asemenea, a renunțat la vechiul acord NAFTA și a negociat un nou tratat, USMCA, favorabil intereselor americane. În relațiile cu alte puteri, cum ar fi Rusia sau Uniunea Europeană, Trump va căuta să negocieze acorduri care să aducă avantaje economice clare pentru SUA și să impună o ordine internațională favorabilă intereselor americane, fără a se angaja în angajamente costisitoare pe termen lung.
Politica externă a lui Donald Trump va fi caracterizată de un angajament continuu față de principiul „America First”, un refuz al intervențiilor militare externe extinse, o neîncredere față de instituțiile multilaterale și o abordare extrem de pragmatică în relațiile internaționale. Aceste trăsături vor ghida SUA într-o eră a negocierilor directe și a acordurilor tranzacționale, în care interesele economice și de securitate ale Americii vor fi prioritare.
Această politică ar putea duce la o schimbare semnificativă în peisajul global, cu o reconfigurare a alianțelor și a echilibrelor de putere. Deși ar putea reduce implicarea directă a Statelor Unite în multe conflicte externe, ar putea crește tensiunile cu statele care nu sunt de acord cu abordările unilaterale și tranzacționale ale lui Trump. Totuși, pentru Trump, scopul este clar: un SUA mai puternică și mai bine protejată, în mijlocul unui sistem internațional tot mai volatil.