Editorial

Patriotismul economic

 

Marcel este patriot. El cumpără doar mere din România când merge la piață. Nimic mai admirabil! Dar Marcel este cam singur, ceilalți consumatori aleg merele în funcție de calitate și de preț. Marcel se vede în situația în care efortul lui de a promova merele românești nu este suficient și așa apare ideea de patriotism economic. Ce înseamnă asta? Toți trebuie să urmeze exemplul lui Marcel și să cumpere mere românești. Există o serie de mecanisme la care se gândește Marcel prin care noi o să ne aflăm în situația de a cumpăra mere românești. La început sunt inofensive, dar apoi, pentru ca să se vadă rezultatele, mecanismele lui Marcel trebuie să devină din ce în ce mai agresive. Până când românii vor înțelege și vor cumpăra doar mere românești. Nu există nici măcar un singur mecanism prin care patriotismul economic să se răspândească fără agresiune, fie că e vorba de oprobriu public, de eliminarea unor producători de pe piață, de subvenționarea produselor autohtone. Da, toate acestea sunt forme de agresiune asupra consumatorilor prin care mecanismele pieței sunt bulversate. Chiar și subvenționarea, pentru că nu se face din banii lui Marcel, deci acei bani trebuie luați de undeva cu forța. Patriotismul economic este o idee care sună bine, dar nu poate fi aplicată în mod voluntar. Când auzim de patriotism economic, atunci trebuie să știm că vor urma constrângeri. În cel mai bun caz, patriotismul economic va fi doar un slogan care nu va fi pus niciodată în practică. Marcel va rămâne cu frustrarea că regulile europene nu i-au permis să aplice el patriotismul său. Dar asta nu înseamnă că nu va încerca și este posibil să găsească niște breșe care să-i permită să ia decizii în locul consumatorilor.

Un exemplu bun de patriotism economic este Programul Tomata. Doar în 2023 s-au alocat de la bugetul de stat 53 de milioane de euro pentru acest program, pentru ca românii să poată avea roșii pe masă. Dar stai, înainte era penurie de roșii? Nu, de zeci de ani nu a fost nici o penurie de roșii. Atunci poate că așa, cu Programul Tomata, își pot permite să cumpere roșii toți românii? Nu. Chiar și acum, în plin sezon, prețul unui kilogram de roșii este apropiat de prețul unui kilogram de banane, cu Programul Tomata cu tot. De multe ori roșiile, produse aici în țară, sunt mai scumpe decât bananele exotice aduse de peste mări și țări. Deci plătim 53 de milioane de euro pentru ca să avem roșii, ceea ce oricum aveam, la prețuri piperate. Dar bine măcar că suntem patrioți! Sprijinim producătorii locali. Ar fi demn de menționat și că beneficiile sunt pentru cei aleși de Marcel. Nu toți producătorii de roșii sunt acceptați în schemele de ajutor, nu se dă nimic pentru cei care produc ardei sau ceapă. Patriotismul este subiectiv, pe criterii de multe ori dubioase, ce să-i faci! Dar ne costă, doar anul acesta, 53 de milioane de euro. România are probleme vechi cu deficitul bugetar, iar patriotismul economic nu face altceva decât să crească și mai mult cheltuielile statului. De unde bani ca să putem fi patrioți? Nimic mai simplu: e taxat salariul minim!

Într-un interviu pentru Ziarul Financiar, Daniel Gross, CEO Penny România, afirmă: „Clientul nu vrea să cumpere româneşte dacă produsul respectiv e mai scump. Preţ, promoţie şi apoi „made in Ro“, asta e ordinea priorităţilor“. Ei bine, patriotismul economic își propune să schimbe aceste obiceiuri de consum. Avem așadar o ierarhie a produselor, stabilită de piață, pe baza preferințelor consumatorilor, dar și o altă ierarhie stabilită de Guvern. Patriotismul acționează aici ca un medicament, nu e gustos, dar crezi că ar putea să-ți facă bine și îl iei. Doar că doctorul care l-a prescris, Marcel, nu a făcut nici o școală de medicină și nici de economie. Asta nu îl oprește să scrie rețete după rețete, să experimenteze și să vadă care sunt rezultatele pe pacienții săi. Trebuie spus că aceste rețete reprezintă ceea ce în economie se numește intervenționism, modalitate prin care se țin în viață companii zombi, neperformante, care într-un final vor genera o criză. Cu sprijinul statului, aceste companii sau acești producători vor putea să vândă produse scumpe și slabe calitativ, în raport cu concurența. Dar deși ele nu pot performa, nici măcar nu au motivația de a deveni mai bune, aceste companii rămân pe piață, pentru că Marcel le vrea acolo, din patriotism. Da, pantofii se rup repede, sunt incomozi și costă ca la Milano, dar sunt românești!

Când vorbește despre patriotism, Marcel e conștient că poate să-l aplice doar în ograda lui, la Buzău sau, acum, în România. Nu are nici o pârghie să-l promoveze în Ungaria, în Germania sau în Argentina. Patriotismul românesc se aplică în România și punct. Numai că produsele românești nu intră în competiție cu cele străine doar pe piața românească. În mod normal companiile românești ar trebui să facă și exporturi, să încerce să cucerească o cotă de piață în alte state, măcar în Europa pentru că aici e mult mai ușor să faci afaceri. Să îmi spuneți ce se întâmplă când produsele românești, necompetitive și ținute artificial în viață de patriotismul lui Marcel, vor ajunge pe piețele externe. De fapt, ne putem întoarce puțin la Programul Tomata, România a ajuns cumva un exportator de roșii? Din păcate nu, nici nu se pune problema să exportăm roșii. Patriotismul economic duce la scăderea competitivității producătorilor autohtoni. Pe de o parte le asigurăm o cotă de piață importantă aici în România, pe de altă parte ei nu au nici o șansă să își mai vândă produsele în alte țări. Pentru ca să faci exporturi trebuie să fii foarte bun, să fii peste ceilalți la preț și la calitate. Dacia este azi un exemplu de succes, fiind în top 10 cele mai bine vândute branduri de mașini din Europa. Deși au existat mai multe tentative de patriotism economic, prin care se limita aducerea în țară de autoturisme second hand, se puneau bariere la înmatriculare, acestea nu au fost aplicate până la urmă. Ce bine! Iată că, fără să beneficieze de protecție pe piața ei primară, confruntându-se cu o concurență acerbă din partea autoturismelor rulate, Dacia a reușit să devină competitivă.

O problemă cronică a României este deficitul balanței comerciale: importăm mult mai mult decât reușim să exportăm. Dacă tot nu are pârghii să facă exporturi, reacția neprofesionistă a Guvernului e să limiteze importurile, să se asigure că pe piața din România se vând cât mai multe produse românești. Aici pare că pică bine patriotismul economic pentru că măcar se mai reduce deficitul balanței comerciale. Doar că toate guvernele au acționat la fel, iar deficitul balanței comerciale a rămas tot sus. Ce nu funcționează și de ce? Noi ne punem degeaba această întrebare dacă nu se gândește la ea și Marcel, sau cine va urma după Marcel. Fiecare Marcel se avântă să aplice patriotismul său economic, apoi observă că nu a reușit să reducă deficitul balanței comerciale. Măcar dacă ar învăța de la Marceii de dinaintea lui, dacă explicații tot nu poate găsi. Până la urmă cea mai bună teorie economică este practica. La fel ca și în cazul Dacia, trebuie să învățăm să acționăm și în ofensivă, nu doar în defensivă. Iar ca să putem face ofensivă, să putem face exporturi, cu cât concurența e mai mare pe piața românească, cu atât mai bine!

Cătălin Avramescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *