Scena politică actuală seamănă tot mai mult cu vremea fanarioților. Excepția provine doar din faptul că fanarioții erau totuși oameni luminați din punct de vedere intelectual.
Pe zi ce trece, se vede tot mai clar că personajele care defilează în fața noastră la televizor, nu conduc țara. Nici nu ar fi putut să o conducă, având în vedere nivelul de pregătire pe care-l dovedesc zilnic.
Avem, deci, două paliere. Unul care conduce și altul care mimează. În schimbul asumării rolului de marionete, respectivii sunt lăsați să-și satisfacă toate plăcerile, pe banii poporului. Evident, plăcerile lor, pică mănușă în mâinile celor care-i conduc. Au de unde să-i apuce.
Ei știu foarte bine că sfârșitul este iminent și că vine ziua când adevărații conducători vor întoarce degetul spre pământ, motiv pentru care trăiesc clipa și se folosesc la maximum de pozițiile pe care le au, fără jenă de popor.
Atunci vor fi despuiați și de imaginea plătită și parțial de averea făcută, pentru că acesta este jocul. Tot atunci, toți cei care le țin trena și au primit privilegii nenumărate vor schimba barca.
Dar, până atunci, noii fanarioți, vor continua să jupoaie poporul pentru a-și hrăni stăpânii și pentru a nu veni cineva din spate cu o ofertă financiară mai bună.
Fanarioții cumpărau tronul cu sume care depășeau cu mult averea lor. Se împrumutau, în ideea că după câțiva ani de domnie vor restitui sumele împrumutate și le vor dubla în beneficiul lor. În general, sumele împrumutate ajungeau înapoi, cu dobândă, la creditorii care tot apropiați ai sultanului erau. Când venea însă vorba pentru propriul beneficiu, dacă reușeau să-l dobândească, avea grijă sultanul să-l scoată de la ei, vii sau morți. Ceea ce dobândeau excesiv, devenea motivul pentru care pierdeau tronul și viața. Dar, mirajul puterii era mare. Ce mai contează dacă ți se taie capul la 35 de ani, dacă poți ajunge domn la 25?! se spunea într-un text preluat de Neagu Djuvara în lucrarea Între Orient și Occident?
Cum să te duci acolo dacă ești analfabet? spunea un paznic de la Năieni, un sat de deal care piere în fiecare zi. Da, paznicul discuta cu ceilalți colegi de muncă, de la primăria din localitate, politică și înțelegea foarte bine despre ce este vorba. Evident, și politicienii care au fost săltați la putere știu că nu-i recomandă nimic, dar mirajul puterii venite pe nemeritate, amețește și dacă poți ajunge domn din … analfabet, ce mai contează ce va fi după ….Nu le rămâne decât să spere că după vor rămâne măcar cu o parte din averea smulsă de la popor și cu capul pe umeri. În epoca fanariotă au fost și câteva cazuri mai fericite, dar, în general, s-a sfârșit prost, pentru că și atunci, puterea reală era în alte mâini, ca și astăzi, iar mâinile care dețin puterea schimbă mereu instrumentele de lucru, pentru a nu prinde rădăcini și pentru a maximiza profitul.