ÎN FAȚA UNEI CONFRUNTĂRI DECISIVE

Premierul în funcție al Ungariei -Orbán Viktor (n. 31 mai 1963) se va confrunta pe 3 aprilie 2022 cu Opoziția unită, decisă a elimina de la putere formațiunea FIDESZ (ALIANȚA CIVICĂ MAGHIARĂ) , care conduce țara din anul 2010.

Orbán va avea o misiune dificilă, chiar dacă sondajele îl creditează cu prima șansă, iar în ultima vreme se pare că avansul procentual al partidului condus de către el, ar crește. Puternic contestat de către mass-media occidentală setată pe principiile corectitudinii politice, prezentat în mod constant de către aceasta drept un dictator abil, preocupat de o continuă restrângere a libertăților de exprimare din Ungaria, premierul se bucură însă de o certă susținere în rândurile unui segment semnificativ al maghiarilor.

Argumentele sale principale sunt cele economico-infrastructurale, care nu pot fi ignorate, atâta timp cât nivelul de trai al maghiarimii a crescut constant, iar investițiile cunosc cifre importante. Ungaria are o politică externă viu criticată în diverse medii internaționale și (în același timp) extrem de dinamică, flexibilă, de un pragmatism robust, care i-a permis să se miște cu mult aplomb, în direcții diverse.

Orbán este considerat un fel de Cal Troian al Rusiei putiniste în interiorul Uniunii Europene, pentru încăpățânarea sa de a menține relații comercial-politice constant bune cu Moscova, dar toate criticile de acest gen direcționate împotriva sa au fost tratate cu un fel de ironie amuzată de către actualul premier al Ungariei, care vine (din nou!) cu argumente pragmatice, arătând celor care îi contestă apropierea de Putin, faptul că gazul livrat de Rusia Ungariei este de cinci ori mai ieftin decât cel livrat altor țări occidentale, Ungaria obținând (grație unui nou angajament încheiat cu Rusia), o garantare a livrării gazelor la acest preț, până în anul 2037. Mai mult: Budapesta a solicitat (și a primit satisfacție) ca procentul livrărilor de gaze dinspre Rusia să crească procentual cu 60%.

În egală măsură, Ungaria lui Orbán a reușit să atragă investiții importante și din alte surse, neezitând să colaboreze strâns cu China, dar și cu numeroși investitori germani sau occidentali. Ungaria s-a dovedit în acești ani mult mai atractivă investițional decât (de pildă) România, fie și prin facilitățile fiscale oferite de către autorități, firmelor străine. O caracteristică a Ungariei lui Orbán o reprezintă și zelul cu care se construiește în mai multe domenii, un exemplu semnificativ fiind infrastructura de transport (autostrăzi și căi de comunicație feroviare) , care este una dintre cele mai moderne din Europa. În mod substanțial au fost alocate fonduri stimulative pentru cristalizarea și dezvoltarea familiilor, Ungaria confruntându-se de generații, cu o natalitate extrem de slabă. Orbán și-a început cariera politică prin discursuri radical anticomuniste, fiind unul dintre tinerii furioși ai începutului de ev post-1989, dar pe parcurs, omul a devenit din ce în ce mai calculat și mai atent la nuanțe, beneficiind de o abilitate nativă, incontestabilă. Este un orator excelent, capabil a combina imaginile plastice de efect, cu o ironie tăioasă și un umor pe măsură. Are instinctul unui animal de pradă veritabil și știe să iasă din momente aparent fără ieșire. Evident, este vizibilă și o anumită mulțumire de sine, o mândrie care poate fi confundată cu un fel de aroganță, dar nu sunt mai toți maghiarii, extrem de mândri de istoria și de trecutul lor? Poate că celor care sunt obișnuiți cu politicieni blegi sau servili în fața puternicilor lumii, un Orbán mereu țanțoș și privind surîzător de sus, le va apare drept un personaj extrem de antipatic. Cei care îl contestă îi reproșează gradul mare de corupție care ar fi înflorit în Ungaria, multele afaceri tenebroase, ilegale, faptul că a redus tot mai mult vocile acelora care îl contestă. Bruxelles-ul îi reproșează distanțarea tot mai mare pe care regimul său a realizat-o față de principiile democrației liberale, dominată de globalism și de acea corectitudine politică, devenită absurdă pe alocuri. Față de aceste directive europene, premierul Ungariei a manifestat mereu o rezistență acerbă, opunându-le conceptul de „iliberalism”, un amestec de naționalism maghiar cultural, combinat cu trimiteri viguroase către creștinism. Minoritățile sexuale îl detestă pe acest bărbat devenit din ce în ce mai rubicond, dar rămas la fel de ușor în mișcări, mereu neliniștit, care trece cu ușurință de la registrul unei retorici sumbre și emoționante, către tonurile ușor batjocoritoare. Ce m-a frapat la el în toți acești ani (ori de câte ori am avut ocazia de a-i urmări gesticulația sau intervențiile) a fost conștiința propriei valori și acea semeție (de care tocmai am mai făcut vorbire), care nu are nimic forțat, ci- pare că vine din firescul așezării țării lui în lume. Cineva spunea că Ungaria nu impresionează prin dimensiuni, dar a dobândit respect, printr-o anumită influență simbolică, pe care și-a câștigat-o în ultimii ani, datorită energiei cu care operează spre cele mai neașteptate orizonturi diplomatice. Maghiarii sunt priviți ca o mare familie răspândită în tot spațiul fostei Ungarii istorice, iar regimul Orbán a avut grijă în toți acești ani de a-i ajuta cu fonduri importante (dar și prin alte mijloace) pe toți ungurii trăitori în afara granițelor actualei Ungarii. El este un lider categoric autoritar, dar care a avut (deocamdată) suficientă inteligență, pentru a salva anumite aparențe. Cu siguranță, Orbán Viktor are multe păcate și puncte nevralgice, dar constatăm că (deocamdată), cei care îl contestă par a nu reuși să ofere un discurs suficient de convingător , care să creeze presiunea prin care, maghiarii să decidă plecarea lui de la putere. Poate că un miracol va determina acest eveniment, dar realitatea pare a indica un nou succes electoral al FIDESZ-ului și al liderului său. Până la urmă, cei care vor decide vor fi maghiarii înșiși.

Cristian Sandache

Facebook