Lumea românească este într-un blocaj evident. Cauza: eșecul de proporții al clasei politice. Ne-a vânturat, de-a lungul ultimelor trei decenii, iluzii mărețe, dar realizările sunt aproape inexistente. Prea mari impostura, corupția și minciuna. Până una alta, românii preferă mai degrabă să plece în Occident pentru a-și face o viață normală. Această clasă politică este sursa tuturor relelor, amânărilor și jafurilor generalizate. În aceste zile se vorbește autocritic despre reformarea clasei politice și despre necesara primenire a ei. Se fac promisiuni, toate deșarte, să ne înțelegem. Să nu ne amăgim. Suntem iar mințiți cu nerușinare. După tragedia de la Colectiv, partidele, indiferent de culoare, au ținut același discurs. Au promis, s-au angajat, au lansat așa-zise reforme. Au suflat în vuvuzele și atât. Nu s-a ales nimic din acel moment. Politicienii nu s-au lăsat scoși din decor. Au supraviețuit în corpore. De angajamentele lor s-a ales praful. După câteva săptămâni de travestiuri, au revenit și și-au continuat opera de neantizare profitabilă a societății. Au rămas pe scenă aceleași figuri căzute, aceleași ticuri nervoase, aceleași găinării și cacealmale sordide.
Întrebare: Este reformabilă clasa politică românească? Da sau nu? Umblăm oare ca proștii după potcoave de cai morți? O vedem năclăită de servicii și corupție. Vedem o luptă oarbă pentru putere. Pentru a o cuceri, sunt dispuși la orice malversațiuni, neghiobii, învârteli și trădări. Prețul nu contează… În fiecare zi văd, buchet pe televiziune, aceste figuri solemne. Se înghesuie ca să fie în fotografie. Poză pentru eternitate. Cu cât mai aproape de lider, cu atât au șanse mai mari să supraviețuiască, să obțină un loc de parlamentar, chiar de ministru. În această poză se joacă tragi-comedia multor cariere. În aceste mici scene de gen afli ierarhia din partid. E ca în metrou la 7 dimineața. Cum decurge chestia? În centru îl vedem pe liderul suprem, lipit cu gura de microfoane. În jurul lui se înghesuie Curtea de sicofanti. O ciurdă de băgători de seamă, marțafoi și cațători, de agenți plătiți care se străduiesc să facă frumos în poză. Am văzut zilele astea multe asemenea haite așezate în patru labe, față în față cu camerele de televiziune, ascultând țepene, într-o atmosferă religioasă, zisele liderului de partid – mai solemn ca niciodată. Toți și-au pus masca pe obrazele țepene, roz-vineții. Habar nu am la ce se gândesc. Poate la amanta care îl așteaptă la hotel? Poate la ultima afacere care i-a vărsat un milion de euro în portofel? Poate pun la cale răsturnarea liderului ca să se așeze el în fotoliu. De ce nu? De fapt, bănuiesc că nu se gândesc la nimic.
Având în vedere această tristă fotografie, nu cred că, deocamdată, clasa politică românească poate fi reformabilă. Mai e destul de furat, de ce câinii ar pleca din măcelărie? Dragilor, până nu se termină și ultima ciozvârtă, nu bate nimeni în retragere. Clar? Ura și la gară!
Stelian Tănase