Dacă ar fi fost vară, mi-aș fi scos și eu escadrila de carpatine la încălzire și apoi la zbor. Nu există niciun motiv pentru care albinuțele mele să rămână în stup.
Am glumit, desigur, în prima frază. Cum aș putea deranja munca albinelor pentru o paradă? De fapt, nici nu am observat vreodată tendințe de acest fel în funcționarea stupului. Munca lor este impecabil organizată. Implicare totală. Dedicare deplină. Criterii clare de selecție. Trântorii sunt alungați fără milă din stup.
Este evident că ceea ce se întâmplă într-un stup – o mică societate perfect funcțională – poate deveni un model pentru societatea noastră.
Nu știu dacă m-a atras mai mult fragilitatea acestor mici viețuitoare sau ordinea desăvârșită în care își desfășoară viața, dar sunt cu adevărat pasionat de apicultură și mândru că am pătruns într-o lume fascinantă, slujită de oameni răbdători și înțelepți.
Cum pasiunea pentru apicultură vine din dragostea pentru natură, pe lângă inventarul arborilor din jur, pe care l-am realizat pentru a mă asigura că albinuțele mele au unde munci, am plantat și câteva tufe de busuioc. Anul acesta am extras o miere cu aromă de busuioc, o delicatesă cu un gust aproape divin.
Revenind la politică, la statutul de candidat la Camera Deputaților, mă tot întreb cum am putea face ca această instituție să devină un stup…Pentru moment, nu prea am găsit similitudini între funcționarea unui stup și cea a clasei politice, motiv pentru care aș vrea să aduc experiența apicolă în politică.
Matei Negoiță