Nu am văzut niciodată așa de mulți candidați la președinția României care se dau prieteni cu Dumnezeu. Care mai de care se dau buni creștini deși un bun creștin nu este nici golan, nici ipocrit, nici cu pantalonii în vine pe la doamnele și domnișoarele altora, nici hoț. Bine, ceva indulgențe primesc pentru că plătesc la Biserici, dar tot nu de pot numi buni creștini.
O dau pe asta cu creștinismul pentru a acoperi scheleții din viața lor: studii de proastă calitate, viață dezordonată, uneori chiar incapacitatea de a vorbi limba română,
Ei bine, acești declarați prieteni ai lui Dumnezeu au adus un adevărat blestem: foc, inundații, împrumuturi grele pentru țară și o secetă fără precedent.
Unii români trăiesc o oarecare euforie și cred că împrumuturile nu sunt o problemă pentru că toate țările au. Doar cine a luat un credit știe ce mare problemă e un împrumut. Mai devreme sau mai târziu vine plata, vine scadența. Ce se întâmplă atunci? Vor plăti euforicii de astăzi. Vor crește impozite pe proprietate, pe venituri, pe tot.
Euforia de acum se plătește. Visarea de acum costă.
Doar Dumnezeu s-a dovedit lucid și ca pe vremea lui Faraon spune poporului: scăpați de blestemele care vă conduc dacă vreți să trăiți! Voi nu vedeți în ce hal a ajuns țara voastră! Eu nu-i cred și nici voi să nu-i credeți! Ei sunt blestemul vostru! Vă poartă ghinion!