Demisia lui Costin Iordache din funcția de director general al TAROM, anunțată pentru data de 19 decembrie 2025, readuce în prim-plan fragilitatea conducerii uneia dintre cele mai importante companii de stat din România. Deși invocă motive personale, plecarea sa survine într-un context delicat, marcat de presiuni financiare, restructurări și nevoia stringentă de reformă.
Potrivit informațiilor transmise de Agerpres, Costin Iordache va rămâne în funcție până la 15 ianuarie 2026, perioadă în care Consiliul de Administrație urmează să desemneze un director general interimar. Această formulă tranzitorie, frecvent întâlnită în ultimii ani la TAROM, riscă însă să prelungească starea de incertitudine managerială.
TAROM se află de mai mult timp într-un proces dificil de redresare. Pierderile financiare recurente, flota îmbătrânită, competiția acerbă a companiilor low-cost și dependența de decizii politice au erodat stabilitatea companiei. În acest context, schimbările repetate la vârful conducerii nu fac decât să întârzie implementarea unei strategii coerente pe termen mediu și lung.
Demisia actualului director general ridică, din nou, întrebarea esențială: este problema TAROM una de persoane sau una de sistem? Fără autonomie reală, fără criterii clare de performanță și fără o viziune asumată dincolo de ciclurile politice, orice mandat riscă să fie scurt și lipsit de impact structural.
Numirea unui director general interimar poate asigura continuitatea administrativă, dar nu poate înlocui necesitatea unei conduceri stabile, profesioniste și susținute instituțional. Pentru TAROM, miza nu este doar schimbarea unui nume, ci schimbarea modului de guvernanță.
În lipsa acestei schimbări profunde, fiecare demisie va fi percepută nu ca un accident, ci ca un simptom al unei crize cronice, iar compania națională de transport aerian va continua să zboare sub nivelul potențialului său real.
