Limba noastră noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată, zicea poetul. Greu de înțeles versul, la vremea lui, străveziu astăzi. Romana se vorbește tot mai greu și tot mai prost, iar pentru ca niște indivizi să îngroape zilnic Limba, plătim prin intermediul partidelor lor milioane de euro la televiziuni. Ce poate înțelege un elev, aflat față în față cu exigențele unui profesor oră de oră, atunci când deschide televizorul: e altă țară și altă limbă!
Nu am mai auzit demult vorbindu-se atât de corect și cu cuvinte atât de alese Româna. Am participat astăzi la o quadruplă lansare de carte, eveniment care a avut loc la Buzău, la Centrul Cultural Alexandru Marghiloman.
Inocența, discreția, realitatea și jocul s-au întâlnit și s-au lansat. A fost poezie pentru toate gusturile: iar eu așa am simțit energiile auctoriale:
Mihaela Roxana Boboc pentru mine reprezintă inocența. Nu scrie cu slove, scrie cu suflet. Își trăiește arta și face artă din viață. E curată în gândire, în frază, în cuget.
(https://www.youtube.com/watch?v=OJmNwI5ar6w)
Discreția îl întruchipează pe Teo Cabel. E personificarea măsurii și bunului-simț poetic. Da, chiar și în poezie poți să spui mult, fără să apretezi cuvintele și să le obligi să invadeze cititorul. Teo Cabel îmi place pentru că nu are nimic rugos în vers și nu insistă să demonstreze cât de bun e, deși e bun.
Cu cea mai aplicată critică a venit – de unde era de fapt -, la Buzău, Gabriel Burlacu. Realitatea întruchipată!, iar de realitate nu scapi, nici în poezie, e clar. Vers pragmatic!
Ca prin minune sau…necaz exact atunci când critica livra un text din poezia lui Gabriel Burlacu, Mincinoșii, o informație a zburat spre public: ministrul culturii e de la Buzău și și-a cerut iertare că nu poate să vină. Ceruse probabil Limba îndurare…
Iar pe lângă altă filă de critică s-a scurs Rondelul orașului mic ….dar toți ne-am făcut că nu pricepem ce spune o bucureșteancă, pusă pe critică la noi acasă.
Ce îți este și cu poezia asta…uneori refuză să se închidă în metafore și invadează străzi, orașe, gânduri și istorii. Le face să fie adevărate, atunci, pe loc. Ce rimă cruntă: Mincinoșii, ministrul, Macedonski.
Și ultimul, dar nu cel din urmă a fost Horia Gârbea. L-am cunoscut până acum doar prin scris, ca autor de texte în reviste și ziare culturale. Horia Gârbea surprinde prin vervă și umor. Combinația dintre precizia inginerească și spiritul ludic e magistrală.
Când a citit femeia cu perii am crezut că o rescrie. Nu și-a citit, ci și-a jucat poezia, așa cum și-a jucat melodic rolul de moderator, alungând orice posibil căscat invocat de ora miezului de zi, oră și ore la care a avut loc evenimentul.
( https://studio.youtube.com/video/Tomqytogvxk/edit.)
A fost cu adevărat un rai al frumuseții rostirii, într-un oraș care nu e mare prin ceea ce vor unii să credem, ci prin oamenii pe care îi are. Azi am văzut trei dintre ei, magistral prezentați de al patrulea, Horia Gârbea.
https://paulnegoita.ro/2022/04/26/nu-am-mai-auzit-de-mult/