Politic

„Rusul este un prizonier osândit să păzească prizonieri”

Marchizul de Custine a plecat spre Rusia în 1839 cu gândul că va găsi o alternativă mai bună de guvernare. A plecat ca admirator al spiritului de ordine rusesc – dar călătoria i-a schimbat vederile pentru totdeauna.

Moșieri ruși plusând la jocul de cărți cu sufletele șerbilor pe care îi aveau în stăpânire | Foto: Caricatură de Gustave Doré din 1855 / LIFE

Ideea unei călătorii în Rusia țarului Nicolae I i-a venit lui Astolphe Louis Léonor, marchiz de Custine, după ce Alexis de Tocqueville, vizitând vastul necunoscut care era America în prima jumătate a secolului XIX, prognozase că viitorul aparține Statelor Unite și Rusiei.

Marchizul de Custine a plecat spre Rusia în 1839 cu gândul că va găsi o alternativă mai bună de guvernare. A plecat ca admirator al spiritului de ordine rusesc – dar călătoria i-a schimbat vederile pentru totdeauna.

Aristocratul francez a petrecut timp în Petersburg, Moscova și Iaroslavl. I-a displăcut capitala Rusiei imperiale, văzând în ea doar un oraș izvorât dintr-un om, și nu dintr-un popor. Dar marchizul a apreciat Moscova, anticipând că de acolo va radia o viitoare dominație rusească.

La aproape două secole de când au fost formulate, impresiile de călătorie ale marchizului de Custine rămân o lectură obligatorie pentru oricine încearcă să înțeleagă sufletul rusesc.

„Plecasem în Rusia cu gândul de a aduna argumente împotriva guvernării reprezentative, dar mă întorc de acolo partizan al constituțiilor”, notează aristocratul francez în volumul care conține aceste impresii, Rusia în 1839.

S-a spus despre cartea marchizului de Custine că a anticipat dictatura bolșevică. De fapt, rândurile sale doar au surprins predispoziția socială și culturală din Rusia către autocrație. Marchizul a fost intrigat, mai ales, de felul în care supușii țarului contribuiau la propria asuprire. Puterea absolută pe care acesta o avea era neverosimilă în Europa.

Plecat să găsească în Rusia ceva mai bun decât guvernarea reprezentativă, marchizul de Custine s-a întors cu o ipoteză care l-a transformat în vizionar: „Rusia vede în Europa o pradă ce îi va fi cedată, mai devreme sau mai târziu, prin vrajba dintre noi; ea ațâță anarhia în țările noastre, în speranța de a profita de pe urma unei corupții pe care o încurajează, fiindcă îi este prielnică intențiilor pe care le are.” 

Un bestseller european la mijlocul secolului al XIX-lea, cartea publicată de marchiz în 1843 a fost interzisă imediat în Rusia. A ajuns în Europa de Est abia un secol și jumătate mai târziu, după căderea comunismului.

De unde vine și către ce se îndreaptă sufletul rusesc? Răspunsurile sunt căutate cu febrilitate în aceste zile în care puterea militară a Kremlinului s-a revărsat cu forța unui cataclism peste granițele Ucrainei. Acum aproape două secole, marchizul de Custine a privit cu un ochi de străin la Rusia – dar a înțeles suficient de bine ceea ce a văzut. Suficient pentru ca vederile sale să rămână, chiar și astăzi, cea mai bună fotografie a condiției imperiului de la Răsărit.

Pasajele folosite pentru acest episod din rubrica noastră săptămânală Pixul cu mină au fost selectate din traducerea în limba română a lucrării marchizului de Custine, ediție publicată de Humanitas în 2007 sub titlul Scrisori din Rusia. Rusia în 1839.

Continuare în: https://beta.dela0.ro/rusul-este-un-prizonier-osandit-sa-pazeasca-prizonieri/?fbclid=IwAR1q2ePS0m1HJ2uJZC5ISjAsww-Ie_-I36mBABkO81K0EijeZitmuetmRhY

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *