Nervi. Claxoane. Cozi interminabile. La orele de vârf e coșmar. Așa arăta un oraș liniștit până nu demult, care a fost blocat de ideile unui primar care a luat urbea pe persoană fizică.
Nu l-a interesat nimic, decât să cheltuiască banii din credite și de la Guvern. Fondurile europene sunt o poveste vândută ca scuză pentru ceea ce ce face, de parcă vine Europa de ne închide străzile.
Buzoienii au primit o lecție dură la ultimul vot sau de la ultima absență. Eu l-am votat pe doctorul Zoican, din respect pentru calitatea de medic, însă prestația în campanie și mai ales prestația ulterioară au fost de învins definitiv, mulțumit cu rolul de titirez politic pe lângă PSD. Nu a avut și nu are tăria de caracter să se opună la ceea ce se întâmplă și, din păcate, mi-am irosit votul cu cineva amorezat de PSD, ceea ce pentru un votant al său e o ofensă. Am sentimentul acum că votul pentru dr. Zoican a fost vot pentru Toma, iar primarul Toma ne întinde zilnic buna-dispoziție.
Cad mașini, își rup oamenii picioarele pe trotuare puse prost, lipsesc semnalizările de pericol și de bare de protecție. Nimic nu mai contează în vria nebună care ne omoară timpul și nervii, în timp ce foști candidați la primărie tac mâlc. Unii sunt fericiți că-l înjură lumea pe primar, alții nu au curajul să sară în ajutorul cetățenilor. Buzoienii sunt tot mai singuri și tot mai nefericiți în orașul în care trăiesc, pentru că viața le devine pe zi ce trece un calvar.