După 22 ani de căsnicie, CHARLES DICKENS şi-a alungat pur şi simplu soţia de acasă, din dorinţa de a fi împreună cu noua sa parteneră, o foarte tânără şi atrăgătoare actriţă. Scriitorul avea 45 de ani când o cunoscuse, iar Nelly (cum i se spunea) doar 18. Atras iremediabil de frumuseţea şi spiritul ei scânteietor, Dickens a cucerit-o repede. După un an de întâlniri secrete, a decis că e vremea să se descotorosească de o consoartă pe care ajunsese să nu o mai poată suferi. Catherine (cum se numea doamna Dickens) provenea dintr-o familie bogată, iar tatăl acesteia îl susţinuse iniţial financiar pe Dickens, care era un reporter cvasinecunoscut. Scriitorul fusese iniţial atras de Catherine, care era drăguţă, calmă şi iubea literatura, având chiar dorinţa de a scrie poezii şi romane. Căsnicia lor avea să fie presărată cu 13 naşteri, zece copii urmând să supravieţuiască. Treptat, doamna Dickens ajunsese să se neglijeze şi să se îngraşe mult, detalii care ajunseseră să-l dezguste teribil pe soţul ei. Devenit din ce în ce mai cunoscut şi mai apreciat în plan literar, el va dobândi (în urma cărţilor vândute) o avere considerabilă, care i-a amplificat încrederea în sine. Ajunsese cel mai important scriitor al momentului. Critica de specialitate îl consideră cel mai important scriitor de limbă engleză al secolului al XIX-lea. (Charles Dickens a trăit între anii 1812-1870). Nu era doar un romancier de succes, ci şi un ziarist cu verbul tăios, un moralist ascultat (şi chiar temut) de către oamenii politici , iar nu în ultimul rând- un autor iubit de mulţi cititori aparţinând segmentelor defavorizate ale populaţiei, care simţeau că-şi aflaseră în personalitatea lui, un apărător înverşunat. Dickens străbătea Anglia cu trenul şi susţinea lecturi publice, numărul cititorilor şi admiratorilor săi crescând progresiv. Era popular, ascultat, invidiat. Fusese un copil necăjit, nevoit să-şi abandoneze şcoala şi să se angajeze ca muncitor într-o făbricuţă care producea cremă de ghete. Suferise acolo o vreme, umilinţe şi chiar persecuţii fizice. Părinţii săi ajunseseră datori vînduţi şi cum se proceda în acea vreme, fuseseră aruncaţi în închisoarea datornicilor. Din acel moment, familia s-a prăbuşit. Dotat cu o ambiţie extraordinară, Charles Dickens îşi dorise să devină un mare scriitor, pe cât de cunoscut, pe atât de iubit. Visul i se îndeplinise, dar era nefericit în căsnicie. Ajunsese să-și bârfească soția față de unii cunoscuți intimi, considerând-o limitată şi indolentă, greoaie şi lipsită de inspiraţie. Cândva o alinta cu tot felul de diminutive ce sugerau gingăşia, dar acum ea nu mai reprezenta pentru el, decât un “catâr cu fustă” (o numea astfel, într-o scrisoare către un prieten). A încercat o stratagemă, plătindu-şi generos medicul de familie, pentru ca acesta s-o declare oficial nebună, pe soţia de care dorea să scape, dar medicul a refuzat. În cele din urmă, doamna Dickens s-a retras din scenă, cu sufletul frânt. A continuat să-l iubească însă pe Dickens, până la sfârşitul vieţii sale. (i-a supravieţuit soţului ei câţiva ani). Şi totuşi, cuplul nu a divorţat legal niciodată. Chiar dacă în acele vremuri drepturile civile ale femeilor erau sever limitate, un divorţ era privit ca o excentricitate condamnabilă, chiar şi într-o societate evoluată, precum cea britanică. Dickens a rămas cu foarte tânăra Nelly, până la moartea lui, survenită în urma unei congestii cerebrale, pe când avea 58 de ani. Nu s-au afişat însă niciodată public şi deşi se întâlneau, nu au locuit niciodată împreună, legătura lor fiind învăluită într-o discreţie totală. Nicăieri scriitorul nu a pomenit-o, având grijă ca ea să nu figureze în niciuna din însemnările sale. Pe alocuri doar, a lăsat să-i scape vag câteva aluzii. Nelly s-a căsătorit în cele din urmă cu un preot şi a murit în preajma Primului Război Mondial. După moartea ei, au fost găsite nişte însemnări de jurnal, în care aceasta povestea despre faptul că marea ei iubire fusese Charles Dickens. În pofida marii diferenţe de vârstă dintre ei, în ciuda faptului că el nu a divorţat niciodată de soţia sa. Chiar dacă această relaţie a rămas secretă, vreme de mai bine de un deceniu. Abia după 1920, cercetătorii vieţii lui Dickens au introdus în biografia lui, detaliul legat de existenţa acestei relaţii. Publicul britanic a fost iniţial şocat, considerând că lui Dickens i se adusese un afront postum. Chiar dacă se ştia că se separase de soţia sa, toată lumea fusese convinsă, că trăise singur până la finalul vieţii. Această percepţie îl transformase în ochii cititorilor săi, într-un fel de eremit modern. Moralistul care tuna şi fulgera împotriva nedreptăţilor sociale, nu putea fi un bărbat care să fi avut o asemenea relaţie secretă, cu o femeie care putea
să-i fie, chiar fiică. Şi totuşi, până şi Dickens nu era decât un om. Unul supus greşelii, ca noi toţi.
Cristian Sandache
