Constantin Toma a jucat mereu jocul independentului de partid. Un om de dreapta printre niște comuniști incapabilii să ia voturi singuri, a fost mesajul permanent al lui Toma. O scenă a rămas epocală: Tu să taci – sau ceva de genul acesta i-ar fi spus Toma lui Lungu, în sediul PSD! Tu nu ai luat 80%!
Fără îndoială, Toma avea dreptate. Lungu, Romașcanu, Petre nu-s mai de luat în seamă decât niște stâlpi de telegraf dacă-i scoți pe stradă și nu scrii PSD pe ei. Toma însă crede despre sine că e mult mai mult, că e un star, că poporul îl iubește, că-i valoare politică.
Pare-se că nu e deloc așa! Dovada e clară: dacă a ajuns să-l susțină Romică, Luci, și Adi …a ajuns rău de tot. Oricum e în pierdere abruptă te altitudine. Buzoienii sunt nemulțumiți. Au arătata-o la Referendum și continuă să o arate tot mai apăsat. Acum și partidul e în cădere, chiar dacă vizează iar la înțelegeri subterane, în urma cărora buzoienii să fie determinați să stea acasă, ca la ultimele alegeri când nu a avut contracandidat.
Constantin Toma s-a rușinat mereu cu statul de membru PSD, dar l-a folosit pentru că aduce votul melancolicilor. Da, tocmai domnia sa care a dat de gard cea mai mare fabrică construită în Comunism la Buzău, a primit votul unora melancolici. Valoarea personală la vot a primarului Toma s-a văzut la Referendum. Așa că….speriat …s-a întors la organizația de bază, iar Luci, Adi și Romeo au dat ordin să-l susțină mediatic.
De ce atâta interes pentru Toma? Credeți că-l plac cei mai sus amintiți? Pentru că blatul de la Buzău i-a urcat în fruntea țării!
Odată cu căderea lui Toma scapă și orașul, dar și țara de clica de la Buzău.
PIN