Editorial

Ciolacu, declarații despre libertatea presei și adevărul!

Ciolacu nu va ajunge niciodată președinte. Chiar dacă s-a dovedit viclean la jocuri de culise și i-a fost util lui Johannis pentru liniștea proprie, Ciolacu nu va ajunge președinte din cauza ipocriziei, nu a inculturii și imoralității.

Obsesia de a arăta că este ceea ce nu este îl trage în jos. Am văzut destui lideri cu vicii și totuși simpatici. Erau autentici. Ciolacu este fals și de simte de la o poștă. Și pentru că vine Paștele și este ziua Libertății presei tot acum. fac referire doar la cele două evenimente.

Ciolacu nu este un evlavios. O viață frivolă, o minte dispusă spre cele mai murdare scenarii, unele erotice, o personalitate dublă, care stă mereu pe minciună și fals, contrastează cu valorile creștine. Și alți politicieni, în doze mai mari sau mai mici, pot fi identificați cu asemenea vicii, însă Ciolacu vrea să fie cu tot dinadinsul crezut că este altfel decât se vede din fapte că este. O muncă inutilă, de prostire, care poate ține doar la creduli și bolnavi de sindromul Stockholm. În cele din urmă minciunile îl prind și nu-l mai lasă până nu-l doboară, căci el se va doborî singur, ca în cazul jignirii moldovenilor.

Chiar dacă pupă poale pe la Athos, Patriarhie și Episcopii, Ciolacu nu e creștin autentic sau practicant, ci creștin … speculant. Nu e un secret pentru nimeni că acest tip de promovare se face pe bani, pe banii țării, nu pe banii lui, evident. Nu cred că există undeva dovada că un politician se mântuiește dacă folosește banii publici pentru a crea în mod ipocrit impresia celor cu adevărat credincioși că printre ei se află și el. Minciuna dovedită și viața imorală îl vădesc a fi altfel. Dacă era corect și moral, nu avea nevoie să facă paradă printre straie bisericești, iar ordinele de plată pe care le semna pentru Biserică aveau altă valoare personală, chiar dacă banii nu veneau din buzunarul propriu și chiar dacă prin firmele care fac lucrări, o parte se întorc unde nu ar ar trebui. Așa … pune și Biserica în dificultate, dar, probabil, concentrarea pe obiective edilitare luxoase e mai importantă decât deruta creștinului sincer sau critica celui lucid care se teme că se va murdării instituția în acest joc al noilor indulgențe.

Probabil în Biserică se cunoaște starea morală a lui Ciolacu, atâta vreme cât e știută în societate, așa cum îi este decriptat și nivelul cultural. Dar banii pentru pentru lucrări de construcții primează, iar Ciolacu, avid după imaginea de sfințiișor pe care poporul trebuie să o înghită în perspectiva alegerilor, folosește fondurile publice ca argument al  … sfințenie. Dovada că Biserica știe pe cine are în față constă în faptul că-i hrănește acest orgoliu și-i dă impresia unei susțineri publice, deși, când va pica din scaun, nu va mai apărea în Lumina și inici stareț la o mănăstire nu-l va pune, deși nu mai are nevastă, așa cum se amuza un preot, când l-a văzut plimbat cu cădelnițe și fum de tămâie la Sfântul Munte.

Ceva asemănător e și în cazul presei. Ciolacu nu face față unei prese adevărate. Nu face față unei dezbateri libere, pentru că minte constant și nu are substanță. De când opera pe la Buzău plătea presa, de multe ori direct la plic, din stația Peco, așa cum spunea un ziarist. O fi fost sau nu așa e simplu de aflat din atitudinea ziariștilor. De câte ori ați văzut că scrie cineva la Buzău critic despre Ciolacu? De câte or ați văzut că este preluat ceva critic de la nivel național?  Dar lauda e cât cuprinde de zici că avem în față un geniu în toate domeniile. Extrem de rar și foarte scurt mai critică câte cineva, căci le taie banii sau pune presiune instituțională dacă îndrăznesc să-și  spună un punct de vedere. Nu ar avea ce scrie presa locală, credeți?  Nu știe adevărul? Evident, că ar avea ce scrie și știe mai mult decât toată țara, dar mai toți cei din presă sunt plătiți prin contracte directe și indirecte, prin angajarea rudelor.

Ciolacu s-a temut mereu de presă pentru că are un nivel cultural redus și un trecut gri. De aceea a cumpărat la Buzău presa și apoi a aplicat rețeta și la București.  Și Dragnea cumpăra presa ca să nu dea în PSD, Ciolacu, însă, plătește bani publici ca să fie protejat doar el. Restul nu cotează, ba se simte în avantaj dacă sunt loviți ceilalți. Pare el purul din PSD.

Nici când merge în lumea universitară nu-i stă bine lui Ciolacu, dar poate că așa îl sfătuiesc consilierii.

Dacă ar fi fost public exact așa cum este  în viața reală, ar fi fost mult mai apreciat de români. Dar se vede sub machiaj cine este cu adevărat, fără prea mult efort, pentru că, spre nenorocirea lui, nivelul cultural îi joacă des feste. Cu toate acestea, în loc să și-l asume și să evite să o facă pe lupul moralist, insistă ca noi, românii, să-l vedem cum își imaginează el ca ar trebui, nu cum este. Aici e marele viciu. Omul știe că nu este în regulă, dar vrea să se ascundă în loc să se corecteze!

Nu i-am citit mesajul de ziua Libertății Presei, că oricum nu e scris de el. Era mai cinstit însă dacă de eschiva, așa cum o face adesea cu talent. Un pic de inteligență l-ar fi ferit de ridicol, ridicol în care pică zilnic din cauza faptului că vrea ca noi să credem că el este cel care spune că este nu cel care se vede din fapte că este.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *