Internațional

Când statul devine instrument de tortură

„Am supraviețuit statului de tortură al lui Nicolás Maduro”.
Nu este o metaforă, nu este o exagerare jurnalistică. Este mărturia unui om care a trăit pe pielea lui ceea ce se întâmplă atunci când puterea politică își pierde orice limită morală și juridică.
În Venezuela de astăzi, opoziția nu mai este un drept democratic, ci o vină. A fi împotriva regimului înseamnă, automat, să fii declarat „terorist”, „criminal”, „antipatriot”. Limbajul este primul instrument al torturii: eticheta. După ea urmează izolarea, detenția, violența fizică și psihologică. Statul nu mai apără cetățeanul, ci îl zdrobește în numele unei ideologii.
Regimul Maduro nu se teme de arme, ci de adevăr. De aceea își antrenează armata nu doar pentru conflicte externe, ci pentru intimidarea propriului popor. Uniforma devine simbolul fricii, iar instituțiile – extensii ale unui aparat represiv. Justiția nu mai caută dreptatea, ci confirmă ordinele politice.
Ceea ce șochează nu este doar brutalitatea, ci normalizarea ei. Tortura devine procedură. Minciuna devine discurs oficial. Frica devine metodă de guvernare. Iar cei care rezistă sunt reduși la tăcere nu pentru ce au făcut, ci pentru ce gândesc.
Istoria ne-a arătat deja acest mecanism. L-am văzut în dictaturi de dreapta și de stânga, în regimuri care au promis „salvarea națiunii” și au sfârșit prin a-și devora propriii cetățeni. Venezuela nu este o excepție, ci un avertisment contemporan.
Pentru Europa, pentru România, astfel de mărturii nu trebuie privite ca simple știri externe. Ele sunt lecții. Statul poate deveni opresiv nu peste noapte, ci pas cu pas: prin acceptarea abuzului, prin relativizarea drepturilor, prin justificarea excesului de putere.
Libertatea nu dispare brusc. Ea se erodează zilnic, atunci când tăcem în fața nedreptății altora. De aceea, vocile celor care au supraviețuit unui stat de tortură trebuie ascultate. Nu din curiozitate, ci din responsabilitate.
Un stat care își torturează cetățenii nu mai este stat. Este o mașină de frică. Iar istoria arată clar: niciuna nu rezistă la infinit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *