Caragiale ar muri de râs dacă ar vedea personajele care populează astăzi Primăria Vadu Pașii. Cu gene închipuite de veveriță – deși fără urmă de candoare – tovarășul Băsturea s-a deplasat fulgerător în biroul primarului, de unde a primit indicații prețioase: să nu mi se elibereze documentul banal.
Între timp, edilul, om cu instincte fine de scenă, se chinuia din răsputeri să se îmbăieze în mulțimea de pe hol, doar-doar să observ eu ce iubitor de popor este. Scheme mărunte, de bodegă, cu miros de rachiu ieftin și gesturi exersate în oglindă.
Dar, în fine, când nu faci diferența dintre o capră și o carte, dintre cultură și cultură agricolă, nu ți se poate cere prea mult.
Și ca spectacolul să fie complet, când am cerut documentul pe email, domnul Băsturea mi-a răspuns să îi aduc cererea pe care mi-o înregistrase deja fizic 
Doamne…