România a pierdut, din nou, o șansă importantă de dezvoltare. Un proiect de 1,28 miliarde lei destinat construcției unei capacități de producție de energie electrică pe gaz, la Craiova, nu va mai fi realizat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Proiectul prevedea o centrală de 295 MW, care ar fi folosit gazul extras din Marea Neagră — o resursă proprie, strategică, și necontrolată de Federația Rusă.
Economistul Cristian Păun, profesor la ASE București, trage un semnal de alarmă:
„Este o pierdere care merge dincolo de simple calcule bugetare. Este o subminare a economiei naționale, o palmă dată mediului de afaceri și o frână pusă dezvoltării industriale a României.”
Un plan de menținere în sărăcie?
Păun nu ezită să sugereze că în spatele acestor eșecuri repetate se află nu doar incompetență, ci poate chiar o voință ocultă de a ține România într-o stare de dependență și subdezvoltare.
„Nu ai cum să nu te gândești că cineva are un plan clar legat de România. Un plan de menținere în sărăcie, un plan izolaționist, un refuz al integrării reale în UE. Am fi produs energie din gazul nostru, am fi avut valoare adăugată pe termen lung. Dar nu. Îl dăm altora și cumpărăm de la ei.”
Proiectul de la Craiova ar fi permis conversia directă a gazului românesc în energie electrică, un pas esențial pentru competitivitatea economică. Energia electrică este, subliniază economistul, „primul stadiu de prelucrare al unei resurse naturale” — baza pentru industrii precum cea chimică, petrochimică, îngrășăminte, mase plastice.
Eșec cu efecte în lanț
Lipsa unei surse proprii, ieftine și nepoluante de energie afectează grav competitivitatea firmelor românești.
„Nu e vorba doar de bani europeni pierduți. E vorba de PIB-ul pe care nu-l vom mai avea, de locurile de muncă care nu se mai creează, de companiile care nu pot produce competitiv. E o pagubă pe termen lung, una pe care n-o vom mai putea repara curând.”
Într-un final retoric încărcat, economistul acuză posibilul sabotaj:
„Parcă cineva are un plan cu noi. Ne vrea blestemați — bogați în resurse, dar săraci. Cine plătește pentru acest eșec? Cine răspunde? Serviciile de informații sunt pe fir? Dacă nu e sabotaj, atunci e o formă gravă de nepăsare instituționalizată.”
Buzăul și economia locală, victime tăcute ale politicii energetice haotice
La Buzău, ca și în alte județe ale țării, companiile din industrie, construcții și agricultură simt deja efectele prețului ridicat la energie. Producătorii locali, de la fabrici de procesare până la întreprinderi agricole moderne, nu pot concura cu firme din alte țări care beneficiază de energie mai ieftină și sprijin coerent din partea statului.
Orice investiție ratată în producția internă de energie este o piedică în calea modernizării și a creării de locuri de muncă bine plătite în județul nostru. Iar Buzăul are potențial: resursă umană calificată, poziție strategică, infrastructură în dezvoltare. Ceea ce îi lipsește este susținerea națională.
Comentariu final: România, sabotată de propria nepăsare?
Când pierzi proiecte de miliarde și nu întreabă nimeni de ce, nu mai e doar greșeală. Devine sistem. Când ne împrumutăm pentru pensii, dar refuzăm bani europeni pentru centrale energetice, nu mai e doar inconsecvență. E sabotaj.
Avem resurse, dar nu le valorificăm. Avem oportunități, dar nu le urmărim. În schimb, importăm, plătim mai scump, pierdem locuri de muncă și rămânem captivi într-un cerc vicios.
Dacă România nu e condusă prost intenționat, atunci înseamnă că este condusă fără nicio intenție.
Vai de noi!, cum conchide, pe bună dreptate, profesorul Cristian Păun.